Oamenii urasc stabilitatea. Pentru ca stabilitatea e un sfarsit, iar oamenilor nu le plac ending-urile. Chiar daca stiu ca dupa ele urmeaza declin, tot nu le plac. In fine... altadata.
De ce m-am "intors"? De ce m-am "trezit"? E greu de explicat, dar...here goes. Cineva la care tin mult a zis unui altcineva neindentificat ca e un idiot, iar eu am zambit. Pentru ca stiam ca nu sunt eu ala. Moment in care mi-am dat seama ca nu sunt, pentru ca eu nu mai am de ceva timp cum sa creez sentimente asa de adanci. Fiindca nu mai sunt. Sau nu mai eram? Ramane de vazut, am facut 24 de ani intre timp, iar in rest totul e asa cum era, stabil. Adica fucking insane pentru standardele mele.
Weekendul asta m-a chemat un coleg de munca sa dam o fuga la Brasov sa mancam la un restaurant. M-a amuzat ideea si il invidiez ca are asa idei. Auzi, sa mergem 200 de km pentru mancare. Probabil c-o sa merg. Si asta ramane de vazut.
Imi plac paragrafele, tot timpul mi-a placut structurarea ideilor. Cu toate astea in cap n-am avut niciodata o structura. Cel putin nu cand e vorba de lucruri personale. 24 de ani...poate ar fi cazul sa nu ma mai comport ca la 18 atunci... sau poate tocmai aia am pierdut: o bulina, o soparla si capacitatea de-a lua totul in serios facand glume. In orice caz, clar nu e game over si-o sa revin aici. Macar pentru linistea mintii mele, cat mai e ea, care este.
No comments:
Post a Comment