head

In mintea mea se nasc si mor idei cu viteza stelelor. Au un miliard de rotatii pe minut si tot mi se pare putin. Pictez imagini, compun cantece, imi exprim trairi, sentimente, frustrari, vise. Toate se aseaza ordonat, frumos, in cel mai cu migala mod. Perfect. Apoi pun pixul pe foaie, degetele pe taste sau doar deschid gura si tot ce iese e un BLAAH. Penibil, ca un balbait spunand un banc cu multe cuvinte cvadrisilabice. Si-atunci? Conteaza cine esti sau cine vad altii ca ai fi? Sau, mai mult, daca esti cum te vad ceilalti,iar ceea ce vezi tu e doar o oglinda deformata de narcisism si negare? Asta e intrebarea zilei, care-mi zgarie creierul, imi ciugulesti ochii si-mi face ficatul sa bubuie. Tot ce cred eu nu conteaza. Daca arat nimic, asta o sa fiu. Si asta o sa raman pana cand fata cu ochii verzi o sa vina. O sa isi bage degetele pe gatul meu si o sa scoata ganduri. Cate unul pana cand eu o sa fiu gol. Dar tot ce-am gandit o sa se plimbe prin lume. Atunci o sa simti o mangaiere calda pe obraz, pe umeri. Si fata cu parul din fum rosu o sa rada. Iar eu o sa zambesc cu un picior pierdut pe scaun, cu flacari intre degete. "E magie" o sa spuna. "Blaah" o sa raspund. Dar o sa aiba sens.

Poem

"I am ripper and tearer and slasher and gouger. I am the teeth in the darkness and the talons in the night. Mine is the power and lust. Cower before my might. I am Beowulf, Beowulf, BEOWULF!!"

Foarte tare...

left-right-wrong

Se pare ca sunt un negativist lately. Daca oricum asta-i starea sa continuam, dar privind pozitiv. Eu asta simt acum, c-o sa se duca totul dracului. Nu, nu ma refer la apocalipsa, nici macar nu cred ca tara o sa pateasca ceva. Eu sunt extrem de centrat pe mine. Adica egoist. Deci, daca tot o sa dispara ceva din mine macar sa recapitulam ce ramane. Pentru ca nimeni nu pleaca asa, lasandu-te cu mana goala. Iti lasa ceva. Cicatrici, amintiri, un copil, o maslina, ceva acolo sa ai dovada c-a existat. Un fel de chitanta ca ai avut un suflet cu imprumut. Sau un trup, depinde. Anyhow ceva ramane. O atitudine de fetita tampita cand cineva imi face un compliment. Nu stiu exact cum am ajuns s-o am. Privirea aia de copil de 5 ani in seara de craciun de fiecare data cand vad o pisica sau un caine. Pe primele le uram, de caini mi-era frica. Cu ultimul album RHCP pe care probabil nu l-as fi ascultat. Ramaneam cu "Desecration smile" din el si-atata. Inainte ma extaziam cu gandul la mare. Acum ating o semi-Nirvana. Frumos, nu? De ce ma plang? Parca-s ceva mai bun acuma. Dar tot asa o sa ramana cuvinte neintelese care leviteaza undeva la granita dintre noi. In general ale ei. O zapaceala mentala, nu cred ca mai stiu cum trebuie sa arate o relatie normala. Si ceea ce ramane si ma enerveaza cel mai mult e dorinta asta cacacioasa de a avea o relatie normala. Eu, care am ras de normalitate de cand am invatat sensul cuvantului ironic. Asta ar fi. Sau poate ca n-o sa ramana nimic din toate astea, doar o scoica pe birou si niste gaurele in memoria ultimilor ani.

dude, we're done

Ajung sa ma plictisesc de tot ce inseamna lumea asta din jur. Nici macar clipele alea de care vorbeam cu atata naivitate de copil plangacios nu mai inseamna mare lucru acum. Tot ce-mi doresc e liniste concreta, intuneric. In rest nimic. Sincer mi-as cam lua gatu` maine. Dar sunt un mucos fricos asa ca doar o sa ma smiorcai o vreme dupa care o sa devin si mai blazat. Si tot asa pana cand o sa ajung doar cinic. Nu mai simt nimic, mai pulseaza ceva in mine din cauza alcoolului, dar nu ca mai demult. Sunt doar niste reminiscente de genu` ''ba, esti baut, acum poti sa zici prostii'' Dar nu le mai zic pentru ca le simt, doar pentru ca asa m-am obisnuit, asa le-am obisnuit. Cea mai de cacat parte din toata povestea asta e ca nu-mi permit sa dispar. Discutam zilele trecute cu colegii ce-am face cu banii de la loto (nici unul dintre noi nu juca...) si eu ma gandeam doar la asta. "As disparea maine" Fara bilete, fara mesaje sau telefoane de adio. Nici n-as lua cu mine nimic. Doar asa...poof... all gone. Si cred ca lipsa de regrete ar fi reciproca. Dar stim cu totii ca nu plec nicaieri. Tot aici o sa fiu si maine si poimaine and so on... Asa ca ne mai ridicam o data de pe josul ala pe care ne-ntindem din cand in cand ca sa ne planga lumea de mila, ne mai stergem o data de praful ala abstract, ne aprindem inca o tigara si spunem inca o data "e pentru ultima oara!" Dude, you're an ass....