people don't change

This blog...is over. Punct

i ain't dead

Desi pare ca nu-i asa, n-am murit inca. Doar ma asocializez pe zi ce trece, pe masura ce-mi devin mai comozi oamenii de la munca (cu unii impart si casa minunata), imi devine tot mai incomoda fosta viata. Pentru ca se pare ca la asta s-a ajuns. La ce-a fost, la cei/cele ce-au fost si la viitor. Viitor la care prefer sa nu ma gandesc. De fapt, prefer sa nu ma gandesc la nimic. Muncesc (ceva nu e prea in regula nici acolo, dar se repara), ma joc si-atat. Nu mai e loc pentru altceva sau altceva nu mai are loc si pentru mine. Eu am zis mai demult c-o sa dispar, se pare ca acuma e vremea aia. Vremea cand nu mai raspund la telefon, vremea cand uit date, zile, ani, tot. As vrea sa ma misc din starea asta, dar ceva ma tine. Ceva ma consuma. Pana cand n-o sa mai fie nimic, nimic, nimic.
Si-atunci toate jocurile mele de expresii cu umbre vor fi reale. Iar partea cea mai simpatica din toata aceasta poveste e ca, acum, nimeni nu ma mai poate salva. Eh, "everybody's gotta learn sometime"

inapoi

Magia intoarcerii e aceeasi cu blestemul (si pleonasmul totodata), te intorci doar inapoi. Perioada Franta s-a terminat, am ramas cu ceva amintiri cu ceva decizii cu pierderea din nou a semnelor de punctuatie. Si da, ma bucur ca am revenit, nu, nu am fost in vacanta deci nu ar trebui sa fiu odihnit si...cam atat. Cuvinte pentru acum nu am asa ca o sa le zic pe cele de acum 2 luni:

3:37 AM 7/9/2008
n-am mai facut asta de ceva timp. sa vad daca mai pot. ultimele ganduri inainte sa plec in franta, din nou. inca 2 luni. dpdv profesional nu ma indoiesc nici o clipa ca am facut alegerea buna. iar personal... who gives a shit? personalul meu oricum e bolnav de mult timp, cred c-a fost tot timpul. cu toate astea lucrurile se-nvart bine, dar de cate ori n-am mai zis asta? de prea multe. observ ca in final obtin ceea ce vreau. mereu. si observ totodata ca am inceput sa pun punct si virgula. s-ar putea pana la urma sa supravietuiesc lumii asteia. dar azi mai sunt sigur de o chestie. sunt singur in lumea asta. si nu din alt motiv, doar pentru ca nu stiu sa fiu altfel. nu, nu urasc oamenii, oricat m-am cacat pe mine cu expresia asta, da, am nevoie neaparata si chiar disperata de ei. se pare chiar ca nu pot functiona fara oameni in jurul meu si daca as ramane singur as innebuni in cateva zile. nu-mi dau seama daca a innebuni se scrie cu 2 de N. pare logic dar la ora asta chiar nu stiu. divaghez. oamenii nu inseamna pentru mine altceva decat oglinzi. in care sa-mi reflect ideiile, aberatiile si nebunia. pentru ca devine tot mai evident ca sunt totusi nebun. acum vorbesc singur, scriu de fapt, dar imi scriu mie si e singurul moment cand sunt cu-adevarat liber.
2 am and i'm still awake, writing this song, if i get it all down on paper, it's no longer inside of me, threatening the life it belongs to.
si-atunci ce sens au toate? daca toti oamenii sunt oglinzi ce diferenta mai e intre ei. eh, unii sunt oglinzi mai bune, iar unii sunt chiar oglinzi inteligente si reflecta refractat. m-am pierdut si pe mine in expresia asta. de fapt eu stiu ce vreau sa zic, as usually. "refractie"...google it, ca probabil n-ati facut toti optica :) revin. sunt nebun, am nevoie de oameni, ii folosesc si diferenta dintre ei o face refractia. makes sense, right? anna nalick rules. si-asta are la fel de mult sens. Inca nu m-am calmat, inca vreau sa vad adevaratul sens al lucrurilor si aflu doar consideratii generale despre specia asta usor cretina. intr-un experiment, cand in urma fazelor, obtii doar consideratii generale (si gresite, logic) despre subiecti, te restrangi si faci teste specifice. asa ca cercul se strange in jurul meu. si vad ca nu mai vreau sa invat nu mai vreau de fapt sa fac ideea de a invata. arata-mi cum se face ceva, o sa invat sa fac lucrul ala mai bine ca tine, dar nu mai vreau carti, nu mai vreau idei teoretice generale, nu mai pot invata 100 de pagini pentru un examen. s-a distrus de tot si de mult ideea de practica. acum zbor dintr-una in alta. pagina, evident nu vei ajunge la mine pe blog. pentru ca esti urata si grasa. si nu stii sa te legi la sireturi.
maine o sa fie franta, o sa fie cald, dar nu agasant. si-o sa fiu singur, ca si azi, ca si ieri. cred c-as putea sa scriu cantece d-alea proaste. don't ya think? nu mai e nimic de zis. plec. 4 fara 5. afara e furtuna. dar maine va fi soare, and all that shit.bye


Out

fara cuvinte

Montreuil-sous-Bois

Pai, plec. In Franta, of all places. Avusesem multe inchipuiri si fantasme cum ca as pleca departe ceva timp si ca m-as intoarce schimbat si lumea ar zice uaaaa, sau o interjectie in genul. Acum chiar o sa plec. O luna sau mai mult. Si n-o sa ma intorc deloc schimbat. Doar ca acolo n-o sa fie nimic, nimic. Nici o problema, nici o legatura cu nimeni. Si cand o sa ma intorc, toate o sa se invarta din nou, la fel. Dar eu o sa fiu cu o luna (sau mai mult) in urma. Pana atunci, Paris, here I come. De fapt, we come, ca ma duc cu un coleg.
Si sa nu uitam:
You can't always get what you want, but if you try sometimes, you just might find, you get what you need.
That's what the man said. Atat, out.

changes and leaps of faith

People don't change. Everybody lies. Astea 2 chestii legate duc la ideea ca minteam atunci cand ziceam ca m-am schimbat sau c-o sa ma schimb, depinde in ce faza a sevrajului mental prin care trec de un an si ceva m-am prins scriind pe-aici. Totul a fost un mare cacat. Nu m-am schimbat deloc, doar ca trebuia sa am ceva mai multa maturitate ca sa continui drumul. Ceva mai multa, adica sa reusesc sa-mi castig singur banii. Which i do. Asa ca drumul continua. Drumul spre autodistrugere pe care merg cu pasi tremurati (dar mereu inainte) de ceva timp. Si-o sa continui pana la capat. Care inca e departe pentru ca se pare ca stiu sa incasez destul de bine. Desi cand te lovesti singur dai tare si tintit. Sunt plin de metafore azi.
Partea cea mai proasta in a fi constient de ceea ce ti se intampla e ca nu te poti surprinde sau pacali. Deci stiu exact cum o sa fie. Momentan totul e ok, pana la punctul cand o sa simt ca situatia actuala nu mai are nici un interes, substanta si ca am demonstrat (aici de fapt e mi-am demonstrat, pentru ca lumea nu are nici un interes pentru mine in afara mintii mele, o sa revin mai jos) tot ce puteam. Atunci, o sa cad pur si simplu intr-o stare semi-depresiva, o sa am nopti lungi gandindu-ma stupid si fara sens la sensuri. In final o sa arunc totul pe geam si-o s-o iau de la capat. Singurul lucru care o sa fie diferit (cred) e ca s-ar putea sa nu fie nimeni acolo sa "break my fall" si sa adune cioburile. Pentru ca am cam reusit sa indepartez pe toata lumea.
Revin. Desi acum, recitind, imi dau seama c-am fost explicit. Adica eu am inteles ce-am zis. Totusi, eu traiesc doar pentru/in mine (cred c-am mai zis asta). Si-atunci prea putin imi pasa de criteriile si de parerea societatii. Trebuie sa fie totul cum vreau eu. Sa nu se inteleaga ca nu dau doi bani pe ceilalti. Dau, dar doar pentru umflarea sau mangaierea propriului meu ego intern (6 pleonasme in 4 cuvinte, yeeeeeey). Si-atunci chiar trebuie sa fie totul cum vreau eu, cum am zis si mai sus da` repetitia e mama masii. Problema este ca in 50% din timp nu vreau nimic. Si-atunci vreau ca lumea sa ma surprinda, sa ma ciupeasca de fund (intr-un sens nesexual si bun). Which they don't.
Premiul pentru cel mai haotic si incoerent post din lume imi revine, indubitabil.
Dupa acea propozitie de final, evident, vom continua. De fapt nu, ca nu mai am nimic semnificativ de zis acuma si ma doare si un deget cand scriu, desi nu scriu cu el. Asta s-ar numi ironic, da` o ironie de-aia medicalo-plictisitoare. Daca cineva chiar simte ca mai are o legatura atat de mare cu mine incat sa incerce sa salveze ce-a mai ramas din mine, well... try, what the hell, n-am nimic de pierdut. N-o sa mearga da` macar o sa am asupra cui sa proiectez atitudinea mea superioara de distrus adaptat.

Do you remember that night
When I had to play your angel
Saving your soul?
Even though you were holding on tight
A part of you was taken by the demons below

no more goldylocks

Adica m-am tuns. Ce banalitati am ajuns sa zic aici. Desi, daca ma gandesc ca nu mai participasem intr-o astfel de activitate, care este, de vreo 5 luni, nu e chiar o banalitate. Bine, e, dar e una nu asa de comuna. Altceva? cum ma intreaba multa lume in ultimul timp. Pai altceva nimic. Nu mai fac nimic, nimic, nimic notabil si povestibil cel putin. Ma duc la munca, unde nu muncesc pentru ca nu am proiect, asa ca am devenit un as in frecatul mentei, si acasa ma uit la filme si ma joc. Asta cand nu mi-e rau. Si de ceva zile nu-mi mai e, ceea ce e bine. Si cam atata, pentru ca iesitul ar presupune efort si alte alea, conversatii inteligente (yak). Acasa e bine, cald, comfortabil, acasa nu ne fute nimeni la cap, acasa stim sa punem punct si virgule, ceea ce bineinteles ca e un pas inainte inspre... basically inspre nimic. Dar un nimic pufos si cu inorogi (unicorns) roz, care e mai bun bineinteles decat nimicul ala negru in cerul gurii, pe care-l tot abereaza altii pe blogurile lor emo, cu nume emo. Al meu e tot emo, dar e the happy kind of emo. Ceea ce nu exista, dar o sa inventez eu. Pentru ca, daca tot nu fac nimic altceva inaltator, as putea macar sa ma gandesc la copiii distrusi ai tarii. Ca doar copiii sunt viitorul, nu? And shit.

rest less restless

Nu in sensul de young and restless (care era un soap pentru cei care au avut norocul sa copilareasca pe alta planeta decat mine). Doar in sensul propriu. Am descoperit cu stupoare ca nu-mi mai pot opri mintea. De vreo 3 ani. Poate se intampla tuturor, nu stiu, acum ceva timp aveam goluri in cap si-n minte, momente cand pur si simplu nu gandeam nimic, imi curgea usor saliva pe la colturile gurii si aveam o fata usor retarda. Acum a ramas doar fata. Capul nu-l mai pot opri si gandesc mereu. Si nu neaparat lucruri inteligente. Iar partea cea mai proasta este ca eu nu stiu sa nu ma iau in serios pe mine si-atunci le gandesc si mai departe gandurile si-ajung in locuri bizare in minte, pe unde nu cred c-ar trebui sa ajung.
"Te iubesc, dar nu asa cum crezi si cum ar trebui. La 40 de ani, cand oricum sinapsele incep sa crape si de-acolo e downhill, as vrea sa-mi petrec restul vietii cu tine, dar acum... nu, vreau altceva" Sau poate era 35? In fine, don't matter. Capul nu se opreste, ochii imi crapa (da, iar) si nu pot dormi. Adi zice ca imi crapa ochii pentru ca nu dorm, eu simt ca e invers. O fi vreun ciclu d-ala infinit in care cauza si efectul nu se mai cunosc si recunosc intre ele si pana la urma se contopesc. Este... ãããããã... patru noaptea si in afara de ochi si de faptul ca-mi scartaie oasele (exista o explicatie semi-medicala cum ca daca nu dormi bine corpul nu e in stare sa relaxeze sistemul osos, or some sort of shit) ma simt treaz. Or fi si cele... nu stiu cate cafele pe care am ajuns sa le beau si celebrele deja tigari. When in a crowd, always follow the fat chick. Stii clar ca va merge pe un drum larg si nu va trebui sa faci echilibristica. Undeva printre randurile de mai sus se termina un paragraf.
Concluzii. Sau doar una. Om vedea. O sa innebunesc de tot. Go baby go, go, we're right behind you. Mi-am citit minunatia asta de blog mai de demult si-am observat ca sunt foarte decis in a ma contrazice destul de des pe niste lucruri ce ar trebui sa fie clare. Nu, cicatricile nu sunt cicatrici. Sunt inca rani pe care mi le zgariu din cand in cand cu amintiri verzi. Si zambesc, asta nu cred ca lipseste niciodata. Chiar si-acum am zambetul ala tampit pe fata cand scriu, desi simt ca e ultima data cand sunt si ca daca as adormi acuma n-as mai vedea dimineata. Lol, mda. Nu am nimic nou, doar ma repet, cel putin pentru mine. Dar asta nu m-a oprit. Sunt foarte multumit de cum am ajuns, de omul care este si care sunt, de modul cum m-am maturizat copilareste in ultimul an. Totusi, greseli vechi. Ireparabile, cred. Or i ain't got the balls to fix'em. Ceea ce cred ca e mai aproape de adevar. Well, no rest for the wicked. Draft autosaved at 4:21 AM zice blogu`. Si are dreptate.
Gtg, kissez,thxbye.


Teardrop on the fire
Fearless on my breath

the devil, with a smile

Am ajuns pana la urma acasa, a fost intr-un fel de nedescris. I don't belong there anymore. Am ramas seara doar cu rudele in casa, ai mei au plecat sa doarma altundeva si ma simteam la fel de strain ca ei. Ciudat. Am stat totusi 18 ani acolo. Si totusi nimic nu mai corespunde, patul nu mai e gigant, mobila nu mai e a mea desi are zgarieturile mele, mai tii minte peretele de care-ai dat cu capul? well, e alt tapet pe el, urma ta nu mai e acolo. Pasii mei nu se mai indeparteaza tremurat de oras, acum nu se mai rup bucati din mine, acum pur si simplu simt ca ma intorc acasa cand vin in bucuresti. Pentru ca aici sunt ultimii mei 5 ani, aici sunt lacrimile varsate (da, mai plang uneori), aici ranile s-au format si inchis. Tot ce sunt acum e de aici. Aici am incetat sa zambesc si tot aici am invatat din nou sa rad. Sa ma hãhãi chiar :) Si toate astea ma intristeaza, imi zgarie zambetul tampit de pe fata. Dar nu il sterg, pentru ca am invatat sa zambesc oricand, oriunde. I'm the devil with a smile, se pare. Si azi ne-am adus aminte de cum era demult de tot, cand eram mici si emo si eu scriam poezii si ea scria urat si radea mult. Ea scrie tot urat si rade mult, eu nu mai scriu decat self-descripting texts (nu cred ca exista cuvantul ala, da` nu conteaza) Nimic nu mai conteaza decat ca vreau mereu si mereu altceva decat mi se ofera, deci si prin urmare n-o sa fiu fericit prea mult. Which is fine by me. Fericirea oricum ii un sentiment cacacios care slabeste spiritul, asa ca o sa ma multumesc cu clipe. Si clipe inca mai sunt. Cum a fost azi. Sa stii, chiar a fost. Si inca mai am ingerasul de la tine, acasa pe fostul meu birou. Cu fundul lui gol cu tot :) Asa sa stii.

amintiri de la 18 ani

If only night could hold you where I can see you, my love
Then let me never ever wake again
And maybe tonight, we'll fly so far away
We'll be lost before the dawn...

mirrors

Se pare ca s-ar putea sa n-ajung acasa, ceea ce m-amuza teribil. Cre` ca m-am tampit iremediabil in seriozitatea mea infantila. Cate contradictii pot sa bag intr-o propozitie :) In rest, toate bune si frumoase, can't find my point of balance though. Ce-o fi insemnand si asta...
Vis, somn, ochii-mi crapa, treaz, vis din nou, ochii nu vor sa stea-n loc, depresie, nu, nu mai avem timp de asa ceva, gotta be mature and shit, fuga fuga catre ceva-ul ala pe care-l cautam de cand eram mici, gata te-am prins, nu, de la capat. Foarte greu sa prinzi ceva ce nu intelegi. Si-atunci mai bem o bere, metaforic vorbind pentru ca de fapt nu mai bem, ne facem copii cuminti, bem un red bull si mai fumam o tigara, dã brekfãst of cempionz sau ceva de genu` ala. Si mai bolborosim 2-3 texte pe blogul asta care si-asa e plin de emoizmele, depresiile mele simulate si alte alea.
Si ce legatura are asta cu oglinzile? Hm, mi-am pierdut ideea. Nu conteaza, imi place mult vocea lu` tanti don`shoara de la andain. E calda si frumoasa, ea, care este. Si cu asta, gata. Maine n-o sa ajung acasa :))

fâl

Guess it runs in my blood, to betray the ones i love. Din nou, un gand doar pentru mine, se pare :)

si brusc, nimic nu s-a intamplat

Cam asa e viata mea acum. Nimic nu se intampla, dar statica asta e brusca de fiecare data. Si in fiecare clipa cand mai trece o clipa fara sa fie clipa, ma mai dau o data cu dintii de asfalt. Si iar mi-am adus aminte de American History X si ce sadic l-a omorat ala (Edward Norton) pe alalalt (some nigger, da stiu ca nu e politically correct). Si imi dau iar seama ca mintea mea merge mai repede decat mainile ceea ce e logic. Virgula undeva pe-acolo. Dar imi dau totodata seama ca mintea mea merge mai repede decat pot eu sa tin pasul cu ea. Si-atunci uneori zis "whathefuck" si-atunci ies o gramada de idei neincepute si neterminate prin gura mea, care este ea, si nimeni nu intelege nimic. Doar eu. Da` nu pot explica. In fine. Arunc 2-3 interjectii, gesticulez o data si zic ceva 'remotely funny' si trecem peste. Lumea rade sau se uita aiurea, eu rad ca oricum n-am ceva mai bun de facut si facem HOP peste moment zburand taras spre urmatorul. Si desi nu am nici un plan si nimic de facut cu viata mea simt ca nu mai am timp. Fara absolut nici o legatura, cel mai trist lucru mi se pare sa ramai blocat facand lucruri care nu-ti plac sau abtinandu-te de la altele pentru ca... si-aici completeaza fiecare. Traiesc, deci ma abtin e o prostie. Si punct. Acum e momentul cand as fi urlat ca vreau acasa si alte alea, dar nu. Nu vreau. Vreau sa-i vad pe ai mei 1 ora si-atat. Da` chiar nu vreau acasa. Pentru ca acasa nu mai exista. Ala nu mai e patul meu, televizorul meu, holul meu, usa mea. Si cheile am impresia ca le am cu imprumut. Deci, home is where your liver is. Sau ceva de genu`.

erratic aberration(z) - punctuale totusi

1. Azi ma simt fluffy. Nu, nu pot sa explic exact ce-nseamna asta. Da, tin sa zica la TOATA lumea, atata cata pot deranja. Stiu de ce, n-o sa spun. (Uuuu, am terminat de downloadat Vantage Point)

2. Matter of undeniable fact: Femeile scriu mai bine decat barbatii. Nu zic asta ca sa ma scuz ca blogul meu sucks dwarf cock sau ca s-o fac pe marele feminist (ce sunt totusi). Dar aproape orice subiect e mai bine dezvoltat, orice idee mai bine elaborata/aberata de un suflet de femeie. Exceptie ar face poate niste carti cu prea multe date fixe si explicatii, unde un barbat ar fi un pic mai exact. Un text scris de o femeie despre un barbat e dragut, invers e romantic crap. Etc. Bineinteles ca exista si exceptii, o sa revin cu linkuri si povestea intreaga :)

3. Nu mai stiu engleza. Erratic si undeniable le-am gugãlit ca sa fiu sigur ca le-am scris corect. And that makes me a sad bear.

4. Ma deranjeaza toata lumea care tropaie prin viata, facand tot mai mult zgomot cu cat au mai putine de zis, de fapt. Nu-mi mai hahai in public, nu trebuie sa stiu eu de la 100 de metri distanta ca "you made a funny", nu mai fiti cocalari, nu mai fiti tute proaste care se hlizesc la orice gluma de cacat care iese dintr-o gura in spatele careia se afla de fapt un cap gol. Nu mai fiti ignoranti, retarzi (da, iua, stiu ca nu-s sinonime), nu mai luati inteligenta de buna, puneti mana dracului pe-o carte (nu, libertatea si surorile ei multe si mici nu sunt cultura, nici macar urbana). In general incercati sa give a fuck about yourselves si-atunci poate orasul asta n-ar (re)deveni pe zi ce trece o explozie de cacat si jeg insuportabila. Eu sunt de 5 ani aici si, stiu ca pare imposibil acuma, dar nu era asa cand am venit eu. Gata. M-a luat valul. Reasezam frumos mantia de sictir, figura de "luatipulanumipasa", trosnim 2-3 oase si revenim.

5. Foarte important: a pierde = to lose, ratat = loser, niciodata looser. Nu stiu de ce ma deranjeaza asa de mult.

6. Care de fapt e cu totul si cu totul alt post. M-am (re)indragostit de 3 ori in ultima vreme si m-am dezindragostit o data. Cu toate astea inca nu ma simt in stare sa-i scriu lui KT un poem/oda/scrisoare de dragoste. `Cause i'm not that kind of guy.

7. Azi ma simt tanar, ca la 17-18 ani. Cum batzaiam din picior in statie la 601 si-mi scarpinam palmele cu mainile in buzunare. Si era cald, si-mi tremurau genunchii din nush exact ce motiv. Deci, azi ma simt fluffy.

later edit

Simt tot mai des nevoia de organizare, ordine, promisiuni indeplinite (de ambele parti ale umbrei care raman inca). Nu stiu daca asta ma face matur sau nu si nici nu cred ca-mi pasa. Imi pasa de prea putine lucruri "mari" pentru lumea asta. Pentru ca fericirea e in detalii, zic eu ca un om mare, filozof totodata. And the little things give you away. Si asa o sa mor cu lumea/viata de gat, urland in soapta. Fara dinti scrasniti, doar cu oameni scrantiti. Trebuie acum sa dorm, ca maine sa ma trezesc, sa merg la munca, do what i gotta do. Si asta ma deranjeaza mult mai putin decat credeam vreodata. Si-nchei:

Funnyman got a plan
To be something wonderful
Funnyman listening
To the world turn in on itself
Tuning in to a brand new universe
Funnyman will never be anything else

Things get broken, things get mended

2 zile, mai mult nu m-am putut abtine. Pentru ca de fapt eu nu scriu nimanui, decat mie. Si se pare ca nu pot trai fara mine. Nu pot sa tac, desi am invatat sa nu mai vorbesc prostii atat de mari. Macar nu atat de damaging. Am fost azi in regie si m-a distrat. Dupa cum ziceam "geeks and whores" :) In fine, ca persoana publica in devenire ce sunt, va pup, si va iubesc pe toti. Pupici! :))

PS la titlu: unele urme raman totusi destul de adanci.

pauza

Pentru ca tot m-am rupt de tot, de eul vechi, de lumea veche, o sa iau o pauza si aici. I'll be back.

Funnyman

And with no more to lose
You said you feel like a bruise on a beautiful body
And all the damage you do
It is so honest and true...

stari, de fapt, stari de fapt

Mi-am facut analizele alea g(r)atuite si se pare ca sunt absolut sanatos (cu exceptia hematocritelor parca, alea-s mari pentru ca fumez, ceea ce recunosc cu mandrie si un pic de sila). Funny though, nu ma simt sanatos, ma simt chiar extrem de praf. Oboseala si lipsa de ocupatie a creierului probabil. Iar eu cand nu ma concentrez pe ceva, gandirea mi-o ia razna, 7zeci de mii de idei deodata si, in final, o iau razna. Am mai trecut prin asta si-acum se repeta. Simt ca ochii imi sunt infundati in orbite si smulsi de-acolo totodata (suna contradictoriu dar nu e), 'jdele mii si miliarde de ganduri imi zdrobesc capatana fara ca eu sa pot face nimic sa le opresc. Si-atunci imi cant... I'm only happy when it rains... pour some misery down on me... si alte alea. Sper sa nu reinnebunesc, incepuse sa-mi placa sa fiu normal. Asa ca astept. Sa se faca primavara pe bune, sa vina ea si sa ma atinga, sa ma "poke in the chest" si sa zica ceva. Ca-s nesimtit, ca i-a fost dor, ceva bun, ceva rau, something borrowed, something blue... Si iar ajung sa urlu sa vina cineva sa ma salveze, parca as fi ultima "damsel in distres", cand eu nici macar damsel nu-s. Dar o sa ma transform cu puterile mele de magician. Am zis
Fara "."

copilarii si pareri de rau

"You can't stay young forever. But you can be immature for the rest of your life."

Orice cuvant spus de mine valoreaza exact hartia pe care e scris (a se sesiza ironia "fina", eu nu scriu pe hartie) si are perioada de valabilitate de 7 minute si-un pic. Toata maturizarea mea se duce dracului, mi-am pierdut balansul si-am reusit sa supar o gramada de persoane din jurul meu, intr-o perioada foarte scurta, fara sa fac nimic. Nu-i asa ca e minunat? In acest moment am 2 solutii. Sa-mi ridic curul din scaun si sa ma agit sa fac lucrurile sa fie cum erau sau sa stau si sa nu fac in continuare nimic, ceea ce m-ar face sa raman singur. Ma rog, singur e mult spus, fara cei care-au fost pe langa mine de la 16 ani incoace. Probabil c-o sa aleg sa nu fac nimic. Mi-e mai simplu.

Nota de subsol: Nu mi se pare corect ca mie nu mi se iarta ceea ce eu iert/am iertat cu mare usurinta. Mai mereu am lasat de la mine, iar oamenii nu prea par in stare sa inteleaga ca poate exista stari care nu au legatura cu ei. Oamenii astia-s cam egoisti, asa... Sau poate mai bine tac, sterg postul asta si ma duc sa dorm.

PS: cum dracu` am putut confunda un reminder cu o alarma? mi-e rusine de mine.

vreti sa cumparati o vocala? (stupid posting)

M gndm c-r f s n mi flsm vcl dlc. N-r f drgt? :) Cmncr dntr mn r f mlt m crsv s fr sbntlsr. Dn't y thnk?

apathy

dreaming out loud, dar atat. acum. poate maine?

70 (the beauty of uncertainty)

Postul trecut a fost numarul 69, which is funny ha-ha-ha-ha. Si-acum un comunicat confuz si important pentru tara:
Astept semne de sus, jos si din parti in legatura cu directia in care sa merg. Semnele exista, simt asta, dar in acelasi timp sunt niste secrete pentru mine. Adica eu nu inteleg nimic acuma. Ceea ce bineinteles ca ma distreaza si ma face sa zambesc. Cam totul ma distreaza lately.
In alta dezordine de idei, se pare ca m-am infipt singur cu propriile puteri intr-un cacat la munca si va trebui (pentru ca m-am autopropus ca un idiot...:) ) sa vorbesc in fata a vreo 20 de oameni despre un subiect pe care-l stapanesc asa si-asa. Ceea ce ma cam face sa ma cac pe mine un pic, desi un coleg mi-a zis ca "o sa te descurci de minune". Sau o sa fac vreo minune :)), in fine, e o incercare, trecem peste si-o sa iesim noi la lumina. Again.
Atat. Semne anyone?

Try as you might...

You will:

.........

..........

Get it? :)

:)

Incheiem, fara legatura bineinteles, cu:

make or break

Sau, strange-ti cacatul la un loc, omule! (Get your shit together) cum ar spune un coleg de la munca. Asta ar fi momentul cand se hotarasc multe si, in fapt, nimic. Pentru ca totul a fost hotarat demult. Intr-o toamna cand eram incepeam clasa a 11-a, intr-o vara cand era ziua copilului, intr-un aprilie de-acum 2 ani si in mai anul trecut. Culmea, mi-aduc aminte fiecare clipa care defineste momentul la care s-a ajuns acum. Si, clar, tot mai clar pentru mine si mai neclar pentru cine citeste, totul era hotarat. Daca nu pana atunci, macar pentru seara aia de decembrie cand m-a strans in brate si-am simtit pentru prima oara dupa mult timp ca nimic, o sa subliniez nimic! nu ma poate rani si ca oricat ne-am minti, zbate sau chiar caca pe noi, inevitabilul nu mai poate fi (dupa cum ii zice si numele, care este) evitat. [Cred ca e cea mai cretina fraza pe care-am scris-o vreodata] Inca mai am dubii, frici, draci, laci, dar dupa cum spuneam it's do or die. Si eu nu mor chiar asa de usor. Asa ca... umbrele dispar, fumurile raman doar in tigari si-n plamani, in suflet e doar lumina, verdele otravit se face portocaliu si-alte metafore pe care nu mai am chef sa le creez la ora asta.

Bineinteles ca indecizia de azi nu va fi la fel cu indecizia de maine, dar asta nu mai tine de mine, ci de demonii mei. Cum ii ziceam si lui hun` acum ceva timp, tre` sa ma lupt cu ei, stiu cum, unde si de ce. Nu e timp de plans si vaicarit. The revolution will NOT be televised!

Anti-blog

Cui nu-i plac blogurile sa cumpere asa ceva, de-aici www.onehorseshy.com , neaparat culoarea asta :)

PS (nu se poate fara): Chiar daca un pink tank top v-as strica stilul, site-ul merita vizitat macar o data. Au chestii frumoase, amuzante si da, m-au platit ca sa zic asta. Traficul meu de 2.6 oameni pe zi i-a convins :)

pierdut in traducere

Totul suna ciudat tradus dintr-un loc in altul, dintr-o limba in alta, de la un om la altul se pierd sensuri si detalii. Si ce vreau sa zic cu asta? Nimic, as usually.
A trecut un alt "weekend", am avut o zi libera in care am frecat menta. Obisnuit ca o zi ploioasa in londra, doar nu era sa fac ceva semnificativ si unic, mi-as fi distrus lumea echilibrata pe care mi-o construiesc cu migala, rabdare si alte lucruri care-mi lipseau pana acuma. Acuma ma gandesc ca trebuia sa scriu londra cu L.
Si ascult in continuare One Republic - All we are, cred ca am ascultat-o pana acum de 19854 de ori, ceea ce e un pic cam mult pentru o melodie pe care o am de 5 zile. Dar... la mai mare, simt melodia asta ca imi scotoceste prin suflet si-atunci nu ma pot opri. Addictions, n-ai ce le face.
Azi am vazut "Before sunrise". Uitasem cat de amuzant si inteligent e filmul, in spatele povestii romantice care m-ar fi putut face sa nu-mi placa filmul. Dar e dragutz, Julie e si mai dragutza, iar Ethan Hawke (care-i un fel de Erhan cu T :) ) e americanul simpatic cu un ego aparen cat statuia libertatii, dar doar aparent. In fine, si filmul mi-a umblat prin zone d-alea fluffy and shit si mi-a adus aminte de vremuri vechi, niciodata uitate totusi.
Pentru ca eu nu uit nimic, niciodata.
Se anunta a fi o primavara rece, ploioasa, aglomerata, cu statia Obor inchisa timp de doua luni (multumim pe aceasta cale Primariei Bucuresti - Stiu unde lucrati, ba!)... asa, ce ziceam? Da, se anunta, dar nu-mi prea pasa pentru ca la mine o sa fie mereu asa cum trebuie. Primavara-toamna-n nisip cu KT soptind. E frumos cand stii ca mai viseaza cineva alaturi de tine.

"It might just sting a little/But she knows you’re sticking around"

Pentru ca in indecizia mea totala iau decizii. Zilnic. Today's new year resolution: M-am hotarat sa nu mai plec, ever. Pentru ca oricum ma-ntorc. Sau eu sau ele, asta nu conteaza cu-adevarat. Important e ca plecari/reveniri-le astea ma lasa intr-un status quo oricum (sa se noteze ca din cand in cand mai folosesc cate un termen cult sau semi-cult pentru a-mi demonstra nivelul... asta se numeste snobism in caz ca nu stiati :D ) asa ca de ce sa ma mai chinui. Daca tot nu mai misc...

Garfield says:
" I give up!.... You don't have to be doing anything to give up, right?"

Poezie din Before Sunrise

Daydream delusion, limousine eyelash
Oh baby with your pretty face
Drop a tear in my wineglass
Look at those big eyes
See what you mean to me
Sweet-cakes and milkshakes
I'm a delusion angel
I'm a fantasy parade
I want you to know what I think
Don't want you to guess anymore
You have no idea where I came from
We have no idea where we're going
Lodged in life
Like branches in a river
Flowing downstream
Caught in the current
I carry you
You'll carry me
That's how it could be
Don't you know me?
Don't you know me by now?

Bracha

Bracha van Doesburgh

Dintr-un film prostutz, foarte frumoasa, nu stiu de cand pun eu poze cu femei pe blog, dar in acelasi timp imi pare rau ca n-am gasit o poza mai de doamne-ajuta cu ea. Deh, fata nu e faimoasa, a jucat doar in filme olandeze. Anyhow, pretty :)

last man standing

In final, raman doar eu (si cu kitty). Toata lumea dispare incet din mintea mea, in spatele ochilor mei, doar ce clipesc si dispar. Da, ii mai aud din cand in cand, pe unii ii mai si vad, dar apoi ma intorc cu fata spre interior (interiorul cui, ar intreba ea) si imi dau seama ca tot singur sunt. (ea nu mai intreaba totusi nimic, cred ca s-a prins). Nu singurul ala trist si tragic, sunt singur asa cum am fost mereu, asa cum suna cliseele alea cu singuri suntem toti, doar ca inconjurati de oameni. Ideea e ca (surprinzator dar da, exista o idee) asa am ramas la un moment dat, parasit de toata lumea, cu sau fara voia lor...
Si credeam cu totii c-o sa murim, aveam bagajele facute pentru viata de dupa. Viata aia noua, departe de tot ce am cunoscut vreodata. Insa, surpriza, am supravietuit si m-am obisnuit sa nu mai am pe nimeni in mine, doar pe mine/noi (eu-rile mele mult explicate si detaliate pe blogul asta). Asa ca, out of reach-ul ala de prin statusul de mess nu e doar un alt "." Nici macar nu e punct.
si de la capat. E pur si simplu starea mea de-acum.
Intr-o cu totul alta ordine de idei, m-am saturat de indecizii, balbaieli, câcâieli (cuvantul asta chiar avea nevoie de diacritice) si alte sinonime. Si de-ale mele, pe care le elimin, si de-ale altora, care... treaba lor ce fac cu ele, eu traiesc altundeva acuma, intr-o lume unde e absolut posibil sa asculti o singura melodie timp de doua zile. Si nu-ti reprosezi ca esti nebun. Si-asa de incheiere, o alta melodie:


I won't mistake you for problems with me
I won't let my moods ruin this you'll see
I won't take everything good and move it away
I won't be left dancing along to songs from the past
Would you stay home and keep our memories warm with me
Would you give all your love for a run at the past with me
I know you're sad even though you say that you're not
I know you're scared even though you say that you're not
I won't get mad when you say things are getting too hard
I won't make all of your love so scared to come through our yard
I won't scream in my head and let it isolate me
I won't be left dancing alone to songs from the past

"Tegan and Sara"

spammer

Si, ultima pe seara acestei nopti minunate, trebuie neaparat impartasita, desi va fi greu fara suport logistic, a.k.a. poze and shit. In curtea firmei la care lucrez salasluiesc (adica sunt/exista/locuiesc/traiesc) doi catei ataaaaaaaat de mici si de draguti... "the cutestest puppies ever!!!", cum a spus un coleg de munca. Deci, is cat o cutie de santal la 1 L (cea mai proasta comparatie din viata mea, dar nu am altceva, a ba da!), is cat o paine catzeii aia. Si au niste picioare scurte si merg impleticit, si-s grasuti, par si un pic prostuti, just that amount of stupidity care ii face si mai frumosi. I'm such a woman :)

Gata, noapte buna!

PS: cute puppies :D

reactii (i love my peopleZ)

Da, am zis peopleZ, cu Z!

1.
eu: vezi c-am scris
ea: uuuuuuu :)

2.
eu: am scris pe blog
ea: woohooo
ea: :)

Cum sa nu tii la oamenii astia cand is exact asa cum ii vrei :)

dor de haos, dor de nopti

"So don't say your goodbyes you know its better that way
We won't break, we won't die
It's just a moment of change"

Mi se zice ca-s prea organizat mai nou. Ceea ce e foarte distractiv pentru ca e un "repros" nou. Da, recunosc, cand mai lipsesc de la calculator mai spal vase, curatz mese, strang scame, da, am program de somn cel tarziu la ora 12 (pe care-l mai incalc din cand in cand, da` shhhh sa nu aflu chestia asta). Chestia e ca nu o fac cu vreun scop anume, doar ca vreau sa vad inca un pic cum e sa fii un om normal, ca sa pot apoi sa revin/redevin la ce-a/am fost. Desi parca acea persoana a disparut, aia care stia sa tina o fraza din taste pana se scurgeau toate sufletele din ea si din mine si din noi. Aia care se caca pe ea sa fie placuta de ele, caruia nu i se rupea desi se autodistrugea cu viteza nepasarii la patrat. Anyhow, daca el a disparut, atunci am ramas eu cu obsesiile mele, KT, One Republic, daca mai o mai adaug si pe Amy pe-aici s-a terminat cu smecheria. Sa moara urechile mele de fericire. Si sufletul totodata.
Da, am devenit mai ordonat, mai organizat, in curand o sa invat sa tac, apoi o sa reinvat sa vorbesc. Tind sa devin omul ala pizdos (da, am zis pizdos...) care eram destinat sa fiu. Pe pariu ca nu-mi ia mai mult de 6 luni sa stric chestia asta? :)

Ca de obicei...
PS1: Stiu ca trag de blogu` asta lately, ca pare ca scriu doar ca sa ocup spatiu eterian. Daca vi se pare asa, trageti-ma de maneca. O sa va trag si eu inapoi si-o sa va arat ca am zis de mii de ori ca scriu pentru ca trebuie. Nu stiu de ce am tinut sa zic asta.
PS2: Well, well, welcome back, iua! :)
PS3: Intr-o zi, cand o sa ma fac mare o sa (re)scriu povestea lui Alex, mai putina actiune scoasa din filme si mai mult eu. Nici asta nu stiu de ce am zis-o.

"All we are, all we are is everything that's right
All we need, all we need, a lover's alibi"

leapsa

O alta zi, o alta leapsa, pe asta chiar am facut-o :) Ideea e urmatoarea:
1. Put your music player on shuffle.
2. Press forward for each question.
3. Use the song title as the answer to the question even if it doesn't make sense. NO CHEATING!
4. Tag 5 ppl - eu n-o sa fac asta :)
5. Bold the questions and with the answers, give your own comments on how it relates to the questions.


1.How are you feeling today?
KT Tunstall - I Don't Want You Now.
Chiar nu te vreau azi...

2.Will you get far in life?
Rascal Flatts - Feels like today.
Asta mergea mai bine la prima intrebare.

3.How do your friends see you?
Evanescence - My Immortal
Hihihihi, pretty.

4.Will you get married?
Andain - Here is the House
Wtf?

5.What is your best friend’s theme?
Urma - Over
My best friend n-asculta asa ceva, dar ascult eu pentru el.

6. What is the story of your life?
OAOTs - Dance
:))))) I'm a dancing queen, se pare.

7.What was high school like?
Green Day - Working Class Hero
La fix a iesit asta!

8.How can you get ahead in life?
Linkin Park - No More Sorrow
Am un playlist extrem de destept si filozof totodata.

9.What is the best thing about your friends?
Ivy - Edge of the Ocean
Da, marea, tuturor ne place marea.

10.What is in store for this weekend?
Gandul Matei - Balaurul
Asta nu stiu s-o mai explic :)

11.What song describes you?
The Urbs - So Weit
Se pare ca inseamna "atat de departe". Depaseste-ti limitele and shit like that? Neeah...

12.To describe your grandparents?
Metric - Monster Hospital
:))))))))

13.How is your life going?
Dee - She's Expensive
:)))))))) din nou. Asa e.

14.What song will they play at your funeral?
The Sunshine - C'mon Yeah
Nu ma gandisem la chestia asta pana acum, dar e o idee buna.

15.How does the world see you?
Urma - Is it fair
O fi corect?

16.Will you have a happy life?
Muse - Micro cuts
Creepy :)

17.What do your friends really think of you?
Andain - Summer calling
Asta suna confusing dar bine.

18.Do people secretly lust after you?
Jem - They
Ei? Care ei? Unde-s sa-i cunosc si eu?

19.How can I make myself happy?
Evanescence - Before The Dawn
Suna cam kinky :)

20.What should you do with your life?
Evanescence - Untitled (I Must Me Dreaming)
Mai bine nu puteam s-o zic nicicum.

PS: Sa se mentioneze ca testul nu e 100% corect pentru ca nu am playlistul meu, ci doar ce am reusit sa recuperez dupa ce mi-am cumparat noul calculator. Dar s-au nimerit relativ dragutz. Dau asta mai departe catre... whoever. E o leapsa simpatica si mai vedem si noi ce asculta unul si altul.

...

n-ai idee cat de dor imi e de tine... pentru ca nici eu nu stiu de cele mai multe ori... azi stiu si n-o pot zice decat aici...

da, stiu ca nu face bine

Da, tin la sanatatea mea...relativ. Adica nu vreau sa fiu bolnav si nici nu am de gand sa mor prea curand. Dar... NU MA MAI BATETI LA CAP! Stiu ca:
- am fata de om semi-distrus
- fumatul face rau
- nu dorm destul
- nu fac miscare
- sunt prea slab
- mananc porcarii
- guma face rau la stomac (cum a tinut neaparat sa-mi povesteasca o tanti in metrou cum a vazut-o pe una in perfuzii pentru ca mancase guma!!!)
- etc.
Cand o sa simt nevoia de schimbare, o sa-mi cumpar un tricou pe care scrie mare: "Va rog, ajutati-ma sa fiu sanatos. Eu nu stiu." Dar asta n-o sa se intample. O sa ma las de fumat, o sa dorm mai mult, o sa mananc sanatos, o sa fac miscare, DAR totodata o sa si plec naibii din Bucuresti. Pentru ca ma distreaza la culme oamenii care nu fumeaza, nu beau, mananca "sanatos" (zic ei) si in acelasi timp traiesc in poluare prafuita de aici si inghit tone de stres in fiecare zi, an de an. In fine, vorbesc pe net si emit niste chestii foarte inteligente (ma surprind, eu pe mine ma) si mi-am pierdut ideea. Care era totusi ca nu poti forta pe cineva sa-i fie bine, si mai ales nu sa-i fie binele tau. Pentru ca intotdeauna vei incerca sa-ti impui binele tau, dreptatea ta, iubirea ta, calitati, defecte, tot. Organisme gen lacuste sentimentale, asta suntem.

inca o chestie

Undeva in dreapta textului apar niste reclame, gen link and shit catre diferite chestii. Practic, eu le-am pus acolo. Teoretic, ar trebui sa-mi aduca bani, cica. Ideea e ca le-am pus sa fiu trendy si ca nu-mi aduc nici macar un leu. Asta nu ma deranjeaza, cine ma cunoaste, a observat miserupismul meu fata de bani. Dar... deci, dar...
DAR...!? cum dracu` de se schimba si provoaca o discrepanta atat de mare ca prima impresie? Adica intri la ora 12 si e link spre un site unde te invata de ce trebuie sa crezi in Iisus, iar la 12 si 5 e alt site care-ti arata exact cum sa ejaculezi cand vrei tu! Whatthefuck? Iar mai de mult era o reclama la carti nush de care. Stop fuckin` up my blog!!! Eu il iau in serios si daca mai continua in ritmul asta imi bag picioarele.
THOU SHALL RESPECT MY AUTHORITHY!!!! (Cartman)

broken/mended - "Lasa ca iesim noi la lumina cumva"

"Leave it all to me/I will do the right thing/Do the right thing" - KT Tunstall

Deci... asa se incepe un text, cu deci neaparat pentru ca doar ai stat, ai gandit, ai rumegat bine gandurile alea si acuma tragi o concluzie, nu? (nu? = negatie interogativ-retorica, adica stiu ca am dreptate dar simt nevoia sa-mi confirme cineva opinia) Ok, deja aberez. M-am intors din... nu stiu exact pe unde-am fost dar m-am intors altfel, cu gandul la trecut. Ii ziceam lui hun` saptamanile trecute ca am reusit sa ma autodistrug in trei ani si sa ma repar in unul singur. Clar, n-o sa mai fiu niciodata ca atunci, s-a cam dus naibii entuziasmul ala de copil, dar in schimb am reusit sa ma maturizez, in masura in care pot eu sa fiu matur (o masura foarte mica). Deci (din nou) asta e my come-back post. Here goes.
M-am mutat, mi-am bagat net asa ca probabil o sa redevin micul grafoman care eram intr-o perioada, gen 5-6 posturi in aceeasi zi. Bineinteles ca n-o sa am nimic important de zis, dar asta n-a fost scopul niciodata. Finalitatea este un element strain mie. As baga proverbul ala chinezesc, nu destinatia conteaza ci drumul pana la ea, dar m-as acuza (eu pe mine ma) de snobism. And shit...
So, m-am maturizat, m-am detasat, ajung deseori la stadiul ala de semi-pizdos pe care mi l-am dorit mereu. Si? Si nimic, doar ca ma simt stapan pe viata mea din toate punctele de vedere pentru prima data. Si e o senzatie chiar frumoasa. In rest, aceeasi lipsa de idei si pasiuni in rutina vietii mele. Ma supradozez cu KT Tunstall si One Republic de doua saptamani si inca nu m-am saturat, desi in total ar fi doar 8 melodii. Si de la capat.
Scroll up, up and away, am scris atata si n-am zis mare lucru. Pentru ca nu e mult de zis, o sa revin cu trairi si senzatii mai specifice dupa ce recuperez somnul pierdut in ultimele zile.

Disclaimer: imi cer scuze oficial celor pe care ii numesc prietenii mei si pe care i-am ignorat/evitat cu o constiinciozitate inconstienta in ultimul timp. O sa incerc sa schimb asta. Ma jur pe rosu :)

Sa revenim:

"I’m All Out Of Love, All Out Of Faith/ I Would Give Everything Just For A Taste / Everything’s Here, All Out Of Place / Losing My Memory, Saving My Face"

11.11

Uite ca lucrurile nu se leaga totusi asa cum ziceam si speram. Era in mai, era plin de chestii mici si pufoase, acum in suflet am doar aschii, dar is aschii necolturoase, nu dor tare. Rani peste mine, mai vechi sau mai noi. Daca pe corp nu port urme ale vietii, port in suflet cicatrici multe, deja prea multe pentru varsta mea, poate e fiindca iau viata prea in serios, cel putin anumite chestii, dar dupa cum am mai spus, eu altfel decat obsedat n-am invatat sa fiu si ma prind iar si iar in aceleasi chestii, dar nu pot sa fiu altfel si nici nu cred ca vreau. De fiecare data cand o sa ma indragostesc o sa fac la fel, o sa ma dau cu totul in masura in care ea stie sa ma primeasca si cand o sa se termine o sa ma doara la fel si-o sa mai adaug o urma. In final cu urmele astea o sa raman si ele o sa ma defineasca, o sa fiu o masa de carne si oase, mai mult oase cu cateva glume in program, acoperit de cicatricile trecutului.
Cred ca-mi trebuie o fata simpla cu un blank mare la capitolul psihic, desi stiu ca nu poate sa-mi placa asa ceva, si nici lor nu le place de mine pentru ca nu sunt capabil sa comunic. Chiar imi dau seama ca nu prea sunt capabil de comunicari banale, acele "hai sa stam la povesti", toata lumea reuseste sa ma plictiseasca. De fapt ceea ce facem e sa ne povestim niste intamplari unul altuia, nimeni nu e cu adevarat interesat si interesant, se mai intampla uneori sa te amuzi si atunci tii minte, ca sa dai poanta mai departe. Mai dai doua sfaturi din experienta ta relationata la intamplarile lor: in 6 cazuri din 10 sfatul nu e bun si in 8 din 10 nu e urmat (cele 2 care il urmeaza fac parte, logic, din cele 6 unde nu trebuia). Deci nici nu ajuti pe nimeni cu sfaturile tale, nu le urmezi pentru ca stii ca nu are rost si in final ajungi, fie sa devii singur in lumea asta mare, inconjurat doar de amintiri ale vremurilor bune, fie devii o persoana d-aia sociala, sociabila si te pierzi pe tine, in final oricum dispari incet de pe harta, fie dintre oameni, fie din tine (Eu acum vorbesc doar despre mine, desi o fac la modul general, asa imi place mie sa cred ca problemele mele sunt oarecum generice, desi nu-s. Prin asta nu incerc nici sa-mi arog o unicitate mai mare decat diferenta dintre oricare doi oameni. Stiu, nu sunt unic si irepetabil, ce surpriza...). Oricum, ideea e ca dispari, dispari incet, disparem cu totii cred eu si cea mai mare tragedie e ca nu prea e multa lume sa ne duca dorul. Esti nul pentru majoritatea, nesemnificativ pentru ceilalti si ai o importanta moderata pentru maxim 10 oameni, atata tot. Daca ai crapa maine, n-ar fi mare diferenta. You don't touch people's lives.
Deci, teoria mea e tampita despre ce se intampla in general: te nasti, nu stii nimic despre tine, esti de fapt nimic, niste oameni te cresc sa devii ceva, ajungi ceva pe la 14-15 ani. Atunci esti un produs al urmatoarelor chestii: ce vor ei de la tine, ce vor altii, care habar nu au ca te modeleaza, ce vor niste gene de la stramosi, ce vezi pe la televizor. Asta e faza 1. Urmeaza pana pe la 22-23 de ani maturizarea: rebeliune impotriva a ceea ce s-a vrut de la tine, iei niste modele (de cacat in general), iti faci planuri si vise, undeva pe parcurs te ratezi mai mult sau mai putin, mai regretabil sau nu, revii la valorile ce ti-au fost inoculate de mic si devii omul care o sa fii restul vietii. Eu sunt de parere ca, daca ai cunoscut bine un om dupa ce a facut 16 ani, il cunosti pentru toata viata si ca oamenii nu se schimba radical. Adica, daca un tip e de treaba la 18 ani si dupa 4 ani te intalnesti cu el si e cel mai mare muist, sunt doua solutii, era un muist si la 18 ani si n-ai vazut tu sau nu e nici acum, doar are o perioada nasoala.
Toate schimbarile si redefinirile de personalitate sunt de fapt descoperiri ale Americii de catre cel care spune asta - adica America era acolo si inainte sa vii tu sa pui mana - dupa 23 de ani incepi sa renunti la visele pe care nu le-ai implinit si, daca nu ai vreo criza profunda - soul searching kind of bullshit - o sa te aplatizezi, o sa intri in rand cu societatea si o sa devii un om de rand. End of theory.
Eu nu zic ca asta e un lucru rau pentru ca majoritatea viselor oamenilor oricum sunt un mare cacat si nu merita infaptuite. In general visam sa facem ce-au facut altii, chiar si inventarea unei noi nustiuce vine tot ca sindrom de turma, doar ca esti o oaie mai desteapta. Daca ar avea cineva un vis care sa ma dea pe spate ma jur ca l-as sustine sa-l indeplineasca. Si aici apare o alta problema: ca mintea noastra nu concepe neconceputul. Am citit undeva, de fapt am vazut intr-un documentar da' suna mai bine daca zici c-ai citit undeva, ca pur si simplu nu poti sa vezi ceva ce mintea ta nu recunoaste. Era dat ca exemplu faptul ca amerindienii nu au vazut navele spaniole cand se apropiau de tarm pentru ca , desi ochiul le vedea, creierul n-a fost in stare sa proceseze asa ceva. Tot asa face si cu o idee NOUA SI ORIGINALA, nu o intelege, o sparge in bucati si o reduce la idei mici si vechi, pentru a putea relationa. Si atunci? Atunci tot ce facem e sa ne repetam si sa ne imitam, uneori de impiedicati ce suntem mai gresim si facem un progres, hai doua, dar nu rupem bariere, pentru ca nu le vedem, din nou vorbesc despre majoritatea. Exista oameni care se nasc cu ochii deschisi si sunt liberi (ceva in genul oameni nelegati de matrix - comparatiecu ceva cunoscut) si atunci, prin ei, restul mai adaugam cate ceva care devine fundament, apoi iar ne repetam. Mi s-a spus de multe, prea multe ori ca sunt destept, genial, etc. Eu recunosc ca sunt inteligent putin peste medie (pentru ca media e joasa), dar nu am si urasc ca nu am puterea asta de a tine ochii deschisi. Nu cred ca e din creier, cel putin nu din partea de a gandi a creierului, doar din partea aia mica unde sta ascuns sufletul.
Am intredeschis ochii de cateva ori, dar n-am putut sa-i tin asa, pentru ca vedeam prea multe, in plus eu deschid ochii doar in conditii de violenta asupra corpului si mintii. Nu, nu trebuie sa ma bata cineva, ma refer la lipsa de somn, depresie, abuz de tigari, cafea sau alcool, iar noua mea viata semiorganizata nu-mi mai permite prea multe de-astea. Corpul nu mai permite nici el. Daca mi-ar da cineva o luna, sa-mi dea bani si sa nu fac nimic, as sta nedormit noptile, as fuma 3 pachete pe zi, as bea cafele in draci, depresia ar putea sa apara singura si ochii mi s-ar deschide putin acolo, probabil n-as vedea mare lucru si dupa aceea iar n-as fi om o perioada. Plus, eu nefiind deloc o fiinta practica, nici n-as realiza mare lucru asa ca... ochii mei sunt inchisi si am intrat si eu in linie cu lumea.
Ultima teorie pe azi, in rand cu lumea. Multi se considera diferiti si ca n-ar fi intrat in blazaj si rutina, pentru ca au diferite apucaturi sau rani, toata lumea are, tocmai asta e faza - we are all damaged gods - asta e trendul acum. Nu doar cei care fac sala, jogging, castiga bine si mananca salate sunt societate, toti suntem. Drogatii, retardatii, intr-un cuvant comunii astia care suntem toti. Asta e visul meu: sa am visele lor neatinse de nimeni si care sunt tangibile tocmai pentru ca nu le stie nimeni - in zonele unde omul nu a ajuns nu sunt bariere, stiai? - e un vis de cacat pentru ca e ca si cum as vrea sa-mi iasa aripi din omoplati maine pe la pranz, dar e o dorinta si cand o sa ma intorc in mine o sa ma ocup si de asta. Momentan m-am parasit, nush unde m-am dus da' aici nu-s, a ramas doar pielea asta palida sa se plimbe de colo-colo in numele meu, cu numele meu - no happy endings, no grand finales, you're gonna die of boredom.
11.11.2007 - 4:18 AM - adica dimineata.

azi

...ma simt doar batran si singur...

dragoste in 4 acte

1.Alice
"...cu nebunie si constiinciozitate, cu nadejde, cu deznadejde. Sa traiesti pana la sange, sa iubesti pana la durere, sa arzi pana la tipat..."
2.Houllebeque
"- Vrei sa ti-o iau acum sau sa te masturbez in taxi in drum spre restaurant?
- Nu, acum."
3.Luca
"Dragostea nu cauta perfectiune, ea stie ca nu exista. Cauta exact atatea defecte cate poate sa suporte"
4.Prea complicat
"Ea: Ce-ai zice sa ne despartim?
Eu: Bine."

La multi ani!