the devil, with a smile

Am ajuns pana la urma acasa, a fost intr-un fel de nedescris. I don't belong there anymore. Am ramas seara doar cu rudele in casa, ai mei au plecat sa doarma altundeva si ma simteam la fel de strain ca ei. Ciudat. Am stat totusi 18 ani acolo. Si totusi nimic nu mai corespunde, patul nu mai e gigant, mobila nu mai e a mea desi are zgarieturile mele, mai tii minte peretele de care-ai dat cu capul? well, e alt tapet pe el, urma ta nu mai e acolo. Pasii mei nu se mai indeparteaza tremurat de oras, acum nu se mai rup bucati din mine, acum pur si simplu simt ca ma intorc acasa cand vin in bucuresti. Pentru ca aici sunt ultimii mei 5 ani, aici sunt lacrimile varsate (da, mai plang uneori), aici ranile s-au format si inchis. Tot ce sunt acum e de aici. Aici am incetat sa zambesc si tot aici am invatat din nou sa rad. Sa ma hãhãi chiar :) Si toate astea ma intristeaza, imi zgarie zambetul tampit de pe fata. Dar nu il sterg, pentru ca am invatat sa zambesc oricand, oriunde. I'm the devil with a smile, se pare. Si azi ne-am adus aminte de cum era demult de tot, cand eram mici si emo si eu scriam poezii si ea scria urat si radea mult. Ea scrie tot urat si rade mult, eu nu mai scriu decat self-descripting texts (nu cred ca exista cuvantul ala, da` nu conteaza) Nimic nu mai conteaza decat ca vreau mereu si mereu altceva decat mi se ofera, deci si prin urmare n-o sa fiu fericit prea mult. Which is fine by me. Fericirea oricum ii un sentiment cacacios care slabeste spiritul, asa ca o sa ma multumesc cu clipe. Si clipe inca mai sunt. Cum a fost azi. Sa stii, chiar a fost. Si inca mai am ingerasul de la tine, acasa pe fostul meu birou. Cu fundul lui gol cu tot :) Asa sa stii.

amintiri de la 18 ani

If only night could hold you where I can see you, my love
Then let me never ever wake again
And maybe tonight, we'll fly so far away
We'll be lost before the dawn...

mirrors

Se pare ca s-ar putea sa n-ajung acasa, ceea ce m-amuza teribil. Cre` ca m-am tampit iremediabil in seriozitatea mea infantila. Cate contradictii pot sa bag intr-o propozitie :) In rest, toate bune si frumoase, can't find my point of balance though. Ce-o fi insemnand si asta...
Vis, somn, ochii-mi crapa, treaz, vis din nou, ochii nu vor sa stea-n loc, depresie, nu, nu mai avem timp de asa ceva, gotta be mature and shit, fuga fuga catre ceva-ul ala pe care-l cautam de cand eram mici, gata te-am prins, nu, de la capat. Foarte greu sa prinzi ceva ce nu intelegi. Si-atunci mai bem o bere, metaforic vorbind pentru ca de fapt nu mai bem, ne facem copii cuminti, bem un red bull si mai fumam o tigara, dã brekfãst of cempionz sau ceva de genu` ala. Si mai bolborosim 2-3 texte pe blogul asta care si-asa e plin de emoizmele, depresiile mele simulate si alte alea.
Si ce legatura are asta cu oglinzile? Hm, mi-am pierdut ideea. Nu conteaza, imi place mult vocea lu` tanti don`shoara de la andain. E calda si frumoasa, ea, care este. Si cu asta, gata. Maine n-o sa ajung acasa :))

fâl

Guess it runs in my blood, to betray the ones i love. Din nou, un gand doar pentru mine, se pare :)

si brusc, nimic nu s-a intamplat

Cam asa e viata mea acum. Nimic nu se intampla, dar statica asta e brusca de fiecare data. Si in fiecare clipa cand mai trece o clipa fara sa fie clipa, ma mai dau o data cu dintii de asfalt. Si iar mi-am adus aminte de American History X si ce sadic l-a omorat ala (Edward Norton) pe alalalt (some nigger, da stiu ca nu e politically correct). Si imi dau iar seama ca mintea mea merge mai repede decat mainile ceea ce e logic. Virgula undeva pe-acolo. Dar imi dau totodata seama ca mintea mea merge mai repede decat pot eu sa tin pasul cu ea. Si-atunci uneori zis "whathefuck" si-atunci ies o gramada de idei neincepute si neterminate prin gura mea, care este ea, si nimeni nu intelege nimic. Doar eu. Da` nu pot explica. In fine. Arunc 2-3 interjectii, gesticulez o data si zic ceva 'remotely funny' si trecem peste. Lumea rade sau se uita aiurea, eu rad ca oricum n-am ceva mai bun de facut si facem HOP peste moment zburand taras spre urmatorul. Si desi nu am nici un plan si nimic de facut cu viata mea simt ca nu mai am timp. Fara absolut nici o legatura, cel mai trist lucru mi se pare sa ramai blocat facand lucruri care nu-ti plac sau abtinandu-te de la altele pentru ca... si-aici completeaza fiecare. Traiesc, deci ma abtin e o prostie. Si punct. Acum e momentul cand as fi urlat ca vreau acasa si alte alea, dar nu. Nu vreau. Vreau sa-i vad pe ai mei 1 ora si-atat. Da` chiar nu vreau acasa. Pentru ca acasa nu mai exista. Ala nu mai e patul meu, televizorul meu, holul meu, usa mea. Si cheile am impresia ca le am cu imprumut. Deci, home is where your liver is. Sau ceva de genu`.

erratic aberration(z) - punctuale totusi

1. Azi ma simt fluffy. Nu, nu pot sa explic exact ce-nseamna asta. Da, tin sa zica la TOATA lumea, atata cata pot deranja. Stiu de ce, n-o sa spun. (Uuuu, am terminat de downloadat Vantage Point)

2. Matter of undeniable fact: Femeile scriu mai bine decat barbatii. Nu zic asta ca sa ma scuz ca blogul meu sucks dwarf cock sau ca s-o fac pe marele feminist (ce sunt totusi). Dar aproape orice subiect e mai bine dezvoltat, orice idee mai bine elaborata/aberata de un suflet de femeie. Exceptie ar face poate niste carti cu prea multe date fixe si explicatii, unde un barbat ar fi un pic mai exact. Un text scris de o femeie despre un barbat e dragut, invers e romantic crap. Etc. Bineinteles ca exista si exceptii, o sa revin cu linkuri si povestea intreaga :)

3. Nu mai stiu engleza. Erratic si undeniable le-am gugãlit ca sa fiu sigur ca le-am scris corect. And that makes me a sad bear.

4. Ma deranjeaza toata lumea care tropaie prin viata, facand tot mai mult zgomot cu cat au mai putine de zis, de fapt. Nu-mi mai hahai in public, nu trebuie sa stiu eu de la 100 de metri distanta ca "you made a funny", nu mai fiti cocalari, nu mai fiti tute proaste care se hlizesc la orice gluma de cacat care iese dintr-o gura in spatele careia se afla de fapt un cap gol. Nu mai fiti ignoranti, retarzi (da, iua, stiu ca nu-s sinonime), nu mai luati inteligenta de buna, puneti mana dracului pe-o carte (nu, libertatea si surorile ei multe si mici nu sunt cultura, nici macar urbana). In general incercati sa give a fuck about yourselves si-atunci poate orasul asta n-ar (re)deveni pe zi ce trece o explozie de cacat si jeg insuportabila. Eu sunt de 5 ani aici si, stiu ca pare imposibil acuma, dar nu era asa cand am venit eu. Gata. M-a luat valul. Reasezam frumos mantia de sictir, figura de "luatipulanumipasa", trosnim 2-3 oase si revenim.

5. Foarte important: a pierde = to lose, ratat = loser, niciodata looser. Nu stiu de ce ma deranjeaza asa de mult.

6. Care de fapt e cu totul si cu totul alt post. M-am (re)indragostit de 3 ori in ultima vreme si m-am dezindragostit o data. Cu toate astea inca nu ma simt in stare sa-i scriu lui KT un poem/oda/scrisoare de dragoste. `Cause i'm not that kind of guy.

7. Azi ma simt tanar, ca la 17-18 ani. Cum batzaiam din picior in statie la 601 si-mi scarpinam palmele cu mainile in buzunare. Si era cald, si-mi tremurau genunchii din nush exact ce motiv. Deci, azi ma simt fluffy.

later edit

Simt tot mai des nevoia de organizare, ordine, promisiuni indeplinite (de ambele parti ale umbrei care raman inca). Nu stiu daca asta ma face matur sau nu si nici nu cred ca-mi pasa. Imi pasa de prea putine lucruri "mari" pentru lumea asta. Pentru ca fericirea e in detalii, zic eu ca un om mare, filozof totodata. And the little things give you away. Si asa o sa mor cu lumea/viata de gat, urland in soapta. Fara dinti scrasniti, doar cu oameni scrantiti. Trebuie acum sa dorm, ca maine sa ma trezesc, sa merg la munca, do what i gotta do. Si asta ma deranjeaza mult mai putin decat credeam vreodata. Si-nchei:

Funnyman got a plan
To be something wonderful
Funnyman listening
To the world turn in on itself
Tuning in to a brand new universe
Funnyman will never be anything else

Things get broken, things get mended

2 zile, mai mult nu m-am putut abtine. Pentru ca de fapt eu nu scriu nimanui, decat mie. Si se pare ca nu pot trai fara mine. Nu pot sa tac, desi am invatat sa nu mai vorbesc prostii atat de mari. Macar nu atat de damaging. Am fost azi in regie si m-a distrat. Dupa cum ziceam "geeks and whores" :) In fine, ca persoana publica in devenire ce sunt, va pup, si va iubesc pe toti. Pupici! :))

PS la titlu: unele urme raman totusi destul de adanci.

pauza

Pentru ca tot m-am rupt de tot, de eul vechi, de lumea veche, o sa iau o pauza si aici. I'll be back.

Funnyman

And with no more to lose
You said you feel like a bruise on a beautiful body
And all the damage you do
It is so honest and true...

stari, de fapt, stari de fapt

Mi-am facut analizele alea g(r)atuite si se pare ca sunt absolut sanatos (cu exceptia hematocritelor parca, alea-s mari pentru ca fumez, ceea ce recunosc cu mandrie si un pic de sila). Funny though, nu ma simt sanatos, ma simt chiar extrem de praf. Oboseala si lipsa de ocupatie a creierului probabil. Iar eu cand nu ma concentrez pe ceva, gandirea mi-o ia razna, 7zeci de mii de idei deodata si, in final, o iau razna. Am mai trecut prin asta si-acum se repeta. Simt ca ochii imi sunt infundati in orbite si smulsi de-acolo totodata (suna contradictoriu dar nu e), 'jdele mii si miliarde de ganduri imi zdrobesc capatana fara ca eu sa pot face nimic sa le opresc. Si-atunci imi cant... I'm only happy when it rains... pour some misery down on me... si alte alea. Sper sa nu reinnebunesc, incepuse sa-mi placa sa fiu normal. Asa ca astept. Sa se faca primavara pe bune, sa vina ea si sa ma atinga, sa ma "poke in the chest" si sa zica ceva. Ca-s nesimtit, ca i-a fost dor, ceva bun, ceva rau, something borrowed, something blue... Si iar ajung sa urlu sa vina cineva sa ma salveze, parca as fi ultima "damsel in distres", cand eu nici macar damsel nu-s. Dar o sa ma transform cu puterile mele de magician. Am zis
Fara "."