head

In mintea mea se nasc si mor idei cu viteza stelelor. Au un miliard de rotatii pe minut si tot mi se pare putin. Pictez imagini, compun cantece, imi exprim trairi, sentimente, frustrari, vise. Toate se aseaza ordonat, frumos, in cel mai cu migala mod. Perfect. Apoi pun pixul pe foaie, degetele pe taste sau doar deschid gura si tot ce iese e un BLAAH. Penibil, ca un balbait spunand un banc cu multe cuvinte cvadrisilabice. Si-atunci? Conteaza cine esti sau cine vad altii ca ai fi? Sau, mai mult, daca esti cum te vad ceilalti,iar ceea ce vezi tu e doar o oglinda deformata de narcisism si negare? Asta e intrebarea zilei, care-mi zgarie creierul, imi ciugulesti ochii si-mi face ficatul sa bubuie. Tot ce cred eu nu conteaza. Daca arat nimic, asta o sa fiu. Si asta o sa raman pana cand fata cu ochii verzi o sa vina. O sa isi bage degetele pe gatul meu si o sa scoata ganduri. Cate unul pana cand eu o sa fiu gol. Dar tot ce-am gandit o sa se plimbe prin lume. Atunci o sa simti o mangaiere calda pe obraz, pe umeri. Si fata cu parul din fum rosu o sa rada. Iar eu o sa zambesc cu un picior pierdut pe scaun, cu flacari intre degete. "E magie" o sa spuna. "Blaah" o sa raspund. Dar o sa aiba sens.