changes and leaps of faith

People don't change. Everybody lies. Astea 2 chestii legate duc la ideea ca minteam atunci cand ziceam ca m-am schimbat sau c-o sa ma schimb, depinde in ce faza a sevrajului mental prin care trec de un an si ceva m-am prins scriind pe-aici. Totul a fost un mare cacat. Nu m-am schimbat deloc, doar ca trebuia sa am ceva mai multa maturitate ca sa continui drumul. Ceva mai multa, adica sa reusesc sa-mi castig singur banii. Which i do. Asa ca drumul continua. Drumul spre autodistrugere pe care merg cu pasi tremurati (dar mereu inainte) de ceva timp. Si-o sa continui pana la capat. Care inca e departe pentru ca se pare ca stiu sa incasez destul de bine. Desi cand te lovesti singur dai tare si tintit. Sunt plin de metafore azi.
Partea cea mai proasta in a fi constient de ceea ce ti se intampla e ca nu te poti surprinde sau pacali. Deci stiu exact cum o sa fie. Momentan totul e ok, pana la punctul cand o sa simt ca situatia actuala nu mai are nici un interes, substanta si ca am demonstrat (aici de fapt e mi-am demonstrat, pentru ca lumea nu are nici un interes pentru mine in afara mintii mele, o sa revin mai jos) tot ce puteam. Atunci, o sa cad pur si simplu intr-o stare semi-depresiva, o sa am nopti lungi gandindu-ma stupid si fara sens la sensuri. In final o sa arunc totul pe geam si-o s-o iau de la capat. Singurul lucru care o sa fie diferit (cred) e ca s-ar putea sa nu fie nimeni acolo sa "break my fall" si sa adune cioburile. Pentru ca am cam reusit sa indepartez pe toata lumea.
Revin. Desi acum, recitind, imi dau seama c-am fost explicit. Adica eu am inteles ce-am zis. Totusi, eu traiesc doar pentru/in mine (cred c-am mai zis asta). Si-atunci prea putin imi pasa de criteriile si de parerea societatii. Trebuie sa fie totul cum vreau eu. Sa nu se inteleaga ca nu dau doi bani pe ceilalti. Dau, dar doar pentru umflarea sau mangaierea propriului meu ego intern (6 pleonasme in 4 cuvinte, yeeeeeey). Si-atunci chiar trebuie sa fie totul cum vreau eu, cum am zis si mai sus da` repetitia e mama masii. Problema este ca in 50% din timp nu vreau nimic. Si-atunci vreau ca lumea sa ma surprinda, sa ma ciupeasca de fund (intr-un sens nesexual si bun). Which they don't.
Premiul pentru cel mai haotic si incoerent post din lume imi revine, indubitabil.
Dupa acea propozitie de final, evident, vom continua. De fapt nu, ca nu mai am nimic semnificativ de zis acuma si ma doare si un deget cand scriu, desi nu scriu cu el. Asta s-ar numi ironic, da` o ironie de-aia medicalo-plictisitoare. Daca cineva chiar simte ca mai are o legatura atat de mare cu mine incat sa incerce sa salveze ce-a mai ramas din mine, well... try, what the hell, n-am nimic de pierdut. N-o sa mearga da` macar o sa am asupra cui sa proiectez atitudinea mea superioara de distrus adaptat.

Do you remember that night
When I had to play your angel
Saving your soul?
Even though you were holding on tight
A part of you was taken by the demons below