rest less restless

Nu in sensul de young and restless (care era un soap pentru cei care au avut norocul sa copilareasca pe alta planeta decat mine). Doar in sensul propriu. Am descoperit cu stupoare ca nu-mi mai pot opri mintea. De vreo 3 ani. Poate se intampla tuturor, nu stiu, acum ceva timp aveam goluri in cap si-n minte, momente cand pur si simplu nu gandeam nimic, imi curgea usor saliva pe la colturile gurii si aveam o fata usor retarda. Acum a ramas doar fata. Capul nu-l mai pot opri si gandesc mereu. Si nu neaparat lucruri inteligente. Iar partea cea mai proasta este ca eu nu stiu sa nu ma iau in serios pe mine si-atunci le gandesc si mai departe gandurile si-ajung in locuri bizare in minte, pe unde nu cred c-ar trebui sa ajung.
"Te iubesc, dar nu asa cum crezi si cum ar trebui. La 40 de ani, cand oricum sinapsele incep sa crape si de-acolo e downhill, as vrea sa-mi petrec restul vietii cu tine, dar acum... nu, vreau altceva" Sau poate era 35? In fine, don't matter. Capul nu se opreste, ochii imi crapa (da, iar) si nu pot dormi. Adi zice ca imi crapa ochii pentru ca nu dorm, eu simt ca e invers. O fi vreun ciclu d-ala infinit in care cauza si efectul nu se mai cunosc si recunosc intre ele si pana la urma se contopesc. Este... ãããããã... patru noaptea si in afara de ochi si de faptul ca-mi scartaie oasele (exista o explicatie semi-medicala cum ca daca nu dormi bine corpul nu e in stare sa relaxeze sistemul osos, or some sort of shit) ma simt treaz. Or fi si cele... nu stiu cate cafele pe care am ajuns sa le beau si celebrele deja tigari. When in a crowd, always follow the fat chick. Stii clar ca va merge pe un drum larg si nu va trebui sa faci echilibristica. Undeva printre randurile de mai sus se termina un paragraf.
Concluzii. Sau doar una. Om vedea. O sa innebunesc de tot. Go baby go, go, we're right behind you. Mi-am citit minunatia asta de blog mai de demult si-am observat ca sunt foarte decis in a ma contrazice destul de des pe niste lucruri ce ar trebui sa fie clare. Nu, cicatricile nu sunt cicatrici. Sunt inca rani pe care mi le zgariu din cand in cand cu amintiri verzi. Si zambesc, asta nu cred ca lipseste niciodata. Chiar si-acum am zambetul ala tampit pe fata cand scriu, desi simt ca e ultima data cand sunt si ca daca as adormi acuma n-as mai vedea dimineata. Lol, mda. Nu am nimic nou, doar ma repet, cel putin pentru mine. Dar asta nu m-a oprit. Sunt foarte multumit de cum am ajuns, de omul care este si care sunt, de modul cum m-am maturizat copilareste in ultimul an. Totusi, greseli vechi. Ireparabile, cred. Or i ain't got the balls to fix'em. Ceea ce cred ca e mai aproape de adevar. Well, no rest for the wicked. Draft autosaved at 4:21 AM zice blogu`. Si are dreptate.
Gtg, kissez,thxbye.


Teardrop on the fire
Fearless on my breath