no more goldylocks

Adica m-am tuns. Ce banalitati am ajuns sa zic aici. Desi, daca ma gandesc ca nu mai participasem intr-o astfel de activitate, care este, de vreo 5 luni, nu e chiar o banalitate. Bine, e, dar e una nu asa de comuna. Altceva? cum ma intreaba multa lume in ultimul timp. Pai altceva nimic. Nu mai fac nimic, nimic, nimic notabil si povestibil cel putin. Ma duc la munca, unde nu muncesc pentru ca nu am proiect, asa ca am devenit un as in frecatul mentei, si acasa ma uit la filme si ma joc. Asta cand nu mi-e rau. Si de ceva zile nu-mi mai e, ceea ce e bine. Si cam atata, pentru ca iesitul ar presupune efort si alte alea, conversatii inteligente (yak). Acasa e bine, cald, comfortabil, acasa nu ne fute nimeni la cap, acasa stim sa punem punct si virgule, ceea ce bineinteles ca e un pas inainte inspre... basically inspre nimic. Dar un nimic pufos si cu inorogi (unicorns) roz, care e mai bun bineinteles decat nimicul ala negru in cerul gurii, pe care-l tot abereaza altii pe blogurile lor emo, cu nume emo. Al meu e tot emo, dar e the happy kind of emo. Ceea ce nu exista, dar o sa inventez eu. Pentru ca, daca tot nu fac nimic altceva inaltator, as putea macar sa ma gandesc la copiii distrusi ai tarii. Ca doar copiii sunt viitorul, nu? And shit.