si brusc, nimic nu s-a intamplat

Cam asa e viata mea acum. Nimic nu se intampla, dar statica asta e brusca de fiecare data. Si in fiecare clipa cand mai trece o clipa fara sa fie clipa, ma mai dau o data cu dintii de asfalt. Si iar mi-am adus aminte de American History X si ce sadic l-a omorat ala (Edward Norton) pe alalalt (some nigger, da stiu ca nu e politically correct). Si imi dau iar seama ca mintea mea merge mai repede decat mainile ceea ce e logic. Virgula undeva pe-acolo. Dar imi dau totodata seama ca mintea mea merge mai repede decat pot eu sa tin pasul cu ea. Si-atunci uneori zis "whathefuck" si-atunci ies o gramada de idei neincepute si neterminate prin gura mea, care este ea, si nimeni nu intelege nimic. Doar eu. Da` nu pot explica. In fine. Arunc 2-3 interjectii, gesticulez o data si zic ceva 'remotely funny' si trecem peste. Lumea rade sau se uita aiurea, eu rad ca oricum n-am ceva mai bun de facut si facem HOP peste moment zburand taras spre urmatorul. Si desi nu am nici un plan si nimic de facut cu viata mea simt ca nu mai am timp. Fara absolut nici o legatura, cel mai trist lucru mi se pare sa ramai blocat facand lucruri care nu-ti plac sau abtinandu-te de la altele pentru ca... si-aici completeaza fiecare. Traiesc, deci ma abtin e o prostie. Si punct. Acum e momentul cand as fi urlat ca vreau acasa si alte alea, dar nu. Nu vreau. Vreau sa-i vad pe ai mei 1 ora si-atat. Da` chiar nu vreau acasa. Pentru ca acasa nu mai exista. Ala nu mai e patul meu, televizorul meu, holul meu, usa mea. Si cheile am impresia ca le am cu imprumut. Deci, home is where your liver is. Sau ceva de genu`.