sleepless - lumea minte (2005-12-20)

imi plimb cuburi de gheata pe creier sa gandesc la rece. fara somn totul pare in reluare, emisiuni proaste ce se-nvart in jurul meu bezmetice, o lume centrifuga cu mine in centru. clar, mi-am pierdut mintile. azi nu exista decat in fata ochilor, ieri e un mare blur, viitorul e de neatins. maine o sa fie la fel si dumnezeu nu se mai intoarce, ne-a lasat singuri. i send you as sheep amongst wolves... de ce ai facut asta? nu ti-e rusine? ne arunci in valtoare si apoi ne parasesti! ochii nu mai vad, dar stiu ca oricum nu conteaza. mintea simte, aude, miroase, inima pulseaza stupid asteptand sa o ascult. a trecut vremea cand eram mic, esti cinic, imi spune ea, nimeni n-o sa te suporte asa. asa si? simt cum imi rasare pe fata acel ranjet idiot de hiena infata prazii. poate plec, pluseaza ea. sec! strig fara sa ma uit inapoi. plec eu asa cum am venit, gol, luandu-mi in spate umbra mea draga intorc spatele lumii si imi jur a mia oara ca nu-mi mai pasa, vreau sa zbor pe o frunza fermecata pana pe malul marii, marea verde. ma pierd in detalii, inot printre ele si simt ca acolo e locul meu. the all singing crap of the world... scrie si tu ceva dragut! imi urla constiinta, dar poate ca nu vreau, poate imi place sa-mi vars fierea in litere drepte de times new roman, de maine promit ca ma schimb, o sa scriu in arial. stiu ca visez, ca dracul nu e chiar atat de negru, e rosu, l-am vazut eu intr-un film, mi-aduc clar aminte. l-as lua la rost ca sigur are pile sa prinda o meserie asa usoara, nici nu mai trebuie sa ne ispiteasca. ne pavam singuri drumul spre el cu intentii egocentriste. mandrie stupida si un acut complex de superioritate ne domina. ne creeaza un orgasm mental sa strivim pe cineva pentru ca nu se ridica la standardul nostru de perfectiune. nu! nu e vorba de voi, e vorba de ceilalti. mereu! pentru o clipa as vrea sa opresc pamantul, sa am timp sa cunosc fiecare om in parte, sa-i stiu gandurile cele mai ascunse si teama care-i piseaza creierii noapte de noapte. daca am visa cu zgomot ar urla pamantul in fiecare secunda. pacate pe care le caram ca piatra lui sisif, pacate curatate metaforic in spovedanii false. sunt o carte inchisa pentru toti, imi arat doar prefata superficiala si un cuvant inainte lasat pe post de testament. fara somn totul pare o imagine cu capul in jos vazuta printr-un geam murdar...