Alex pufaie din nou ca o locomotiva cand fumeaza. Nu stiu exact de ce, stiu doar ca disparem pe rand. Imi visez tot mai mult greselile si de fiecare data ma incanta. Cred ca sunt un bou, dar asta e alta discutie. Ma amuz eu pe mine cu gandurile care-mi trec prin cap si tot ce-mi pot spune la sfarsitul zilei e "Silly rabbit, cereals are for kids." Cred ca stiu clar ce-o sa se intample. Orice. Stergem tot ce-a fost pana acum si de-aici incolo depinde exact numai de mine. Asta ma sperie un pic. Dar daca ma rup usor de toti, nu mai am decat sansa de a alege eu. Nimeni nu mai vrea sa faca asta pentru mine.
Imaginea de mai sus e imaginea pe care o vad de 2-3 saptamani incoace cand vin si plec de la munca. Cum dracu` sa fii trist?
No comments:
Post a Comment