I'll sink my teeth into the throat of my life and never let go. Step over me, stump me with your tiny feet, just leave a sign, I wanna know you once were here. And you were. All.
Asa incepea Luca sa vorbeasca in seara aia nebuna, cu nebuna. Ea intelegea cuvintele, nu prindea sensul lor, dar vedea focul din ochii lui, crescand cu fiecare oprire. Sacada cuvintele iar si iar si iar pana incepea sa ameteasca. El nu mai era acolo, doar cuvintele ieseau in siruri din gura lui inexistenta, ca niste flacari. Se ridica. El? Ea? Nu-ti puteai da seama. Cert e doar ca podul dintre ei s-a rupt brusc. Sau puntea, cum vrei sa-i zici, anumite lucruri chiar nu au importanta.
Acum Luca nu mai e. Asta conteaza
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment