dor de haos, dor de nopti

"So don't say your goodbyes you know its better that way
We won't break, we won't die
It's just a moment of change"

Mi se zice ca-s prea organizat mai nou. Ceea ce e foarte distractiv pentru ca e un "repros" nou. Da, recunosc, cand mai lipsesc de la calculator mai spal vase, curatz mese, strang scame, da, am program de somn cel tarziu la ora 12 (pe care-l mai incalc din cand in cand, da` shhhh sa nu aflu chestia asta). Chestia e ca nu o fac cu vreun scop anume, doar ca vreau sa vad inca un pic cum e sa fii un om normal, ca sa pot apoi sa revin/redevin la ce-a/am fost. Desi parca acea persoana a disparut, aia care stia sa tina o fraza din taste pana se scurgeau toate sufletele din ea si din mine si din noi. Aia care se caca pe ea sa fie placuta de ele, caruia nu i se rupea desi se autodistrugea cu viteza nepasarii la patrat. Anyhow, daca el a disparut, atunci am ramas eu cu obsesiile mele, KT, One Republic, daca mai o mai adaug si pe Amy pe-aici s-a terminat cu smecheria. Sa moara urechile mele de fericire. Si sufletul totodata.
Da, am devenit mai ordonat, mai organizat, in curand o sa invat sa tac, apoi o sa reinvat sa vorbesc. Tind sa devin omul ala pizdos (da, am zis pizdos...) care eram destinat sa fiu. Pe pariu ca nu-mi ia mai mult de 6 luni sa stric chestia asta? :)

Ca de obicei...
PS1: Stiu ca trag de blogu` asta lately, ca pare ca scriu doar ca sa ocup spatiu eterian. Daca vi se pare asa, trageti-ma de maneca. O sa va trag si eu inapoi si-o sa va arat ca am zis de mii de ori ca scriu pentru ca trebuie. Nu stiu de ce am tinut sa zic asta.
PS2: Well, well, welcome back, iua! :)
PS3: Intr-o zi, cand o sa ma fac mare o sa (re)scriu povestea lui Alex, mai putina actiune scoasa din filme si mai mult eu. Nici asta nu stiu de ce am zis-o.

"All we are, all we are is everything that's right
All we need, all we need, a lover's alibi"