copilarii si pareri de rau

"You can't stay young forever. But you can be immature for the rest of your life."

Orice cuvant spus de mine valoreaza exact hartia pe care e scris (a se sesiza ironia "fina", eu nu scriu pe hartie) si are perioada de valabilitate de 7 minute si-un pic. Toata maturizarea mea se duce dracului, mi-am pierdut balansul si-am reusit sa supar o gramada de persoane din jurul meu, intr-o perioada foarte scurta, fara sa fac nimic. Nu-i asa ca e minunat? In acest moment am 2 solutii. Sa-mi ridic curul din scaun si sa ma agit sa fac lucrurile sa fie cum erau sau sa stau si sa nu fac in continuare nimic, ceea ce m-ar face sa raman singur. Ma rog, singur e mult spus, fara cei care-au fost pe langa mine de la 16 ani incoace. Probabil c-o sa aleg sa nu fac nimic. Mi-e mai simplu.

Nota de subsol: Nu mi se pare corect ca mie nu mi se iarta ceea ce eu iert/am iertat cu mare usurinta. Mai mereu am lasat de la mine, iar oamenii nu prea par in stare sa inteleaga ca poate exista stari care nu au legatura cu ei. Oamenii astia-s cam egoisti, asa... Sau poate mai bine tac, sterg postul asta si ma duc sa dorm.

PS: cum dracu` am putut confunda un reminder cu o alarma? mi-e rusine de mine.