Saturday, March 15, 2008

last man standing

In final, raman doar eu (si cu kitty). Toata lumea dispare incet din mintea mea, in spatele ochilor mei, doar ce clipesc si dispar. Da, ii mai aud din cand in cand, pe unii ii mai si vad, dar apoi ma intorc cu fata spre interior (interiorul cui, ar intreba ea) si imi dau seama ca tot singur sunt. (ea nu mai intreaba totusi nimic, cred ca s-a prins). Nu singurul ala trist si tragic, sunt singur asa cum am fost mereu, asa cum suna cliseele alea cu singuri suntem toti, doar ca inconjurati de oameni. Ideea e ca (surprinzator dar da, exista o idee) asa am ramas la un moment dat, parasit de toata lumea, cu sau fara voia lor...
Si credeam cu totii c-o sa murim, aveam bagajele facute pentru viata de dupa. Viata aia noua, departe de tot ce am cunoscut vreodata. Insa, surpriza, am supravietuit si m-am obisnuit sa nu mai am pe nimeni in mine, doar pe mine/noi (eu-rile mele mult explicate si detaliate pe blogul asta). Asa ca, out of reach-ul ala de prin statusul de mess nu e doar un alt "." Nici macar nu e punct.
si de la capat. E pur si simplu starea mea de-acum.
Intr-o cu totul alta ordine de idei, m-am saturat de indecizii, balbaieli, câcâieli (cuvantul asta chiar avea nevoie de diacritice) si alte sinonime. Si de-ale mele, pe care le elimin, si de-ale altora, care... treaba lor ce fac cu ele, eu traiesc altundeva acuma, intr-o lume unde e absolut posibil sa asculti o singura melodie timp de doua zile. Si nu-ti reprosezi ca esti nebun. Si-asa de incheiere, o alta melodie:



I won't mistake you for problems with me
I won't let my moods ruin this you'll see
I won't take everything good and move it away
I won't be left dancing along to songs from the past
Would you stay home and keep our memories warm with me
Would you give all your love for a run at the past with me
I know you're sad even though you say that you're not
I know you're scared even though you say that you're not
I won't get mad when you say things are getting too hard
I won't make all of your love so scared to come through our yard
I won't scream in my head and let it isolate me
I won't be left dancing alone to songs from the past

"Tegan and Sara"

No comments: