Sau, strange-ti cacatul la un loc, omule! (Get your shit together) cum ar spune un coleg de la munca. Asta ar fi momentul cand se hotarasc multe si, in fapt, nimic. Pentru ca totul a fost hotarat demult. Intr-o toamna cand eram incepeam clasa a 11-a, intr-o vara cand era ziua copilului, intr-un aprilie de-acum 2 ani si in mai anul trecut. Culmea, mi-aduc aminte fiecare clipa care defineste momentul la care s-a ajuns acum. Si, clar, tot mai clar pentru mine si mai neclar pentru cine citeste, totul era hotarat. Daca nu pana atunci, macar pentru seara aia de decembrie cand m-a strans in brate si-am simtit pentru prima oara dupa mult timp ca nimic, o sa subliniez nimic! nu ma poate rani si ca oricat ne-am minti, zbate sau chiar caca pe noi, inevitabilul nu mai poate fi (dupa cum ii zice si numele, care este) evitat. [Cred ca e cea mai cretina fraza pe care-am scris-o vreodata] Inca mai am dubii, frici, draci, laci, dar dupa cum spuneam it's do or die. Si eu nu mor chiar asa de usor. Asa ca... umbrele dispar, fumurile raman doar in tigari si-n plamani, in suflet e doar lumina, verdele otravit se face portocaliu si-alte metafore pe care nu mai am chef sa le creez la ora asta.
Bineinteles ca indecizia de azi nu va fi la fel cu indecizia de maine, dar asta nu mai tine de mine, ci de demonii mei. Cum ii ziceam si lui hun` acum ceva timp, tre` sa ma lupt cu ei, stiu cum, unde si de ce. Nu e timp de plans si vaicarit. The revolution will NOT be televised!
No comments:
Post a Comment