i ain't dead

Desi pare ca nu-i asa, n-am murit inca. Doar ma asocializez pe zi ce trece, pe masura ce-mi devin mai comozi oamenii de la munca (cu unii impart si casa minunata), imi devine tot mai incomoda fosta viata. Pentru ca se pare ca la asta s-a ajuns. La ce-a fost, la cei/cele ce-au fost si la viitor. Viitor la care prefer sa nu ma gandesc. De fapt, prefer sa nu ma gandesc la nimic. Muncesc (ceva nu e prea in regula nici acolo, dar se repara), ma joc si-atat. Nu mai e loc pentru altceva sau altceva nu mai are loc si pentru mine. Eu am zis mai demult c-o sa dispar, se pare ca acuma e vremea aia. Vremea cand nu mai raspund la telefon, vremea cand uit date, zile, ani, tot. As vrea sa ma misc din starea asta, dar ceva ma tine. Ceva ma consuma. Pana cand n-o sa mai fie nimic, nimic, nimic.
Si-atunci toate jocurile mele de expresii cu umbre vor fi reale. Iar partea cea mai simpatica din toata aceasta poveste e ca, acum, nimeni nu ma mai poate salva. Eh, "everybody's gotta learn sometime"

inapoi

Magia intoarcerii e aceeasi cu blestemul (si pleonasmul totodata), te intorci doar inapoi. Perioada Franta s-a terminat, am ramas cu ceva amintiri cu ceva decizii cu pierderea din nou a semnelor de punctuatie. Si da, ma bucur ca am revenit, nu, nu am fost in vacanta deci nu ar trebui sa fiu odihnit si...cam atat. Cuvinte pentru acum nu am asa ca o sa le zic pe cele de acum 2 luni:

3:37 AM 7/9/2008
n-am mai facut asta de ceva timp. sa vad daca mai pot. ultimele ganduri inainte sa plec in franta, din nou. inca 2 luni. dpdv profesional nu ma indoiesc nici o clipa ca am facut alegerea buna. iar personal... who gives a shit? personalul meu oricum e bolnav de mult timp, cred c-a fost tot timpul. cu toate astea lucrurile se-nvart bine, dar de cate ori n-am mai zis asta? de prea multe. observ ca in final obtin ceea ce vreau. mereu. si observ totodata ca am inceput sa pun punct si virgula. s-ar putea pana la urma sa supravietuiesc lumii asteia. dar azi mai sunt sigur de o chestie. sunt singur in lumea asta. si nu din alt motiv, doar pentru ca nu stiu sa fiu altfel. nu, nu urasc oamenii, oricat m-am cacat pe mine cu expresia asta, da, am nevoie neaparata si chiar disperata de ei. se pare chiar ca nu pot functiona fara oameni in jurul meu si daca as ramane singur as innebuni in cateva zile. nu-mi dau seama daca a innebuni se scrie cu 2 de N. pare logic dar la ora asta chiar nu stiu. divaghez. oamenii nu inseamna pentru mine altceva decat oglinzi. in care sa-mi reflect ideiile, aberatiile si nebunia. pentru ca devine tot mai evident ca sunt totusi nebun. acum vorbesc singur, scriu de fapt, dar imi scriu mie si e singurul moment cand sunt cu-adevarat liber.
2 am and i'm still awake, writing this song, if i get it all down on paper, it's no longer inside of me, threatening the life it belongs to.
si-atunci ce sens au toate? daca toti oamenii sunt oglinzi ce diferenta mai e intre ei. eh, unii sunt oglinzi mai bune, iar unii sunt chiar oglinzi inteligente si reflecta refractat. m-am pierdut si pe mine in expresia asta. de fapt eu stiu ce vreau sa zic, as usually. "refractie"...google it, ca probabil n-ati facut toti optica :) revin. sunt nebun, am nevoie de oameni, ii folosesc si diferenta dintre ei o face refractia. makes sense, right? anna nalick rules. si-asta are la fel de mult sens. Inca nu m-am calmat, inca vreau sa vad adevaratul sens al lucrurilor si aflu doar consideratii generale despre specia asta usor cretina. intr-un experiment, cand in urma fazelor, obtii doar consideratii generale (si gresite, logic) despre subiecti, te restrangi si faci teste specifice. asa ca cercul se strange in jurul meu. si vad ca nu mai vreau sa invat nu mai vreau de fapt sa fac ideea de a invata. arata-mi cum se face ceva, o sa invat sa fac lucrul ala mai bine ca tine, dar nu mai vreau carti, nu mai vreau idei teoretice generale, nu mai pot invata 100 de pagini pentru un examen. s-a distrus de tot si de mult ideea de practica. acum zbor dintr-una in alta. pagina, evident nu vei ajunge la mine pe blog. pentru ca esti urata si grasa. si nu stii sa te legi la sireturi.
maine o sa fie franta, o sa fie cald, dar nu agasant. si-o sa fiu singur, ca si azi, ca si ieri. cred c-as putea sa scriu cantece d-alea proaste. don't ya think? nu mai e nimic de zis. plec. 4 fara 5. afara e furtuna. dar maine va fi soare, and all that shit.bye


Out

fara cuvinte

Montreuil-sous-Bois

Pai, plec. In Franta, of all places. Avusesem multe inchipuiri si fantasme cum ca as pleca departe ceva timp si ca m-as intoarce schimbat si lumea ar zice uaaaa, sau o interjectie in genul. Acum chiar o sa plec. O luna sau mai mult. Si n-o sa ma intorc deloc schimbat. Doar ca acolo n-o sa fie nimic, nimic. Nici o problema, nici o legatura cu nimeni. Si cand o sa ma intorc, toate o sa se invarta din nou, la fel. Dar eu o sa fiu cu o luna (sau mai mult) in urma. Pana atunci, Paris, here I come. De fapt, we come, ca ma duc cu un coleg.
Si sa nu uitam:
You can't always get what you want, but if you try sometimes, you just might find, you get what you need.
That's what the man said. Atat, out.

changes and leaps of faith

People don't change. Everybody lies. Astea 2 chestii legate duc la ideea ca minteam atunci cand ziceam ca m-am schimbat sau c-o sa ma schimb, depinde in ce faza a sevrajului mental prin care trec de un an si ceva m-am prins scriind pe-aici. Totul a fost un mare cacat. Nu m-am schimbat deloc, doar ca trebuia sa am ceva mai multa maturitate ca sa continui drumul. Ceva mai multa, adica sa reusesc sa-mi castig singur banii. Which i do. Asa ca drumul continua. Drumul spre autodistrugere pe care merg cu pasi tremurati (dar mereu inainte) de ceva timp. Si-o sa continui pana la capat. Care inca e departe pentru ca se pare ca stiu sa incasez destul de bine. Desi cand te lovesti singur dai tare si tintit. Sunt plin de metafore azi.
Partea cea mai proasta in a fi constient de ceea ce ti se intampla e ca nu te poti surprinde sau pacali. Deci stiu exact cum o sa fie. Momentan totul e ok, pana la punctul cand o sa simt ca situatia actuala nu mai are nici un interes, substanta si ca am demonstrat (aici de fapt e mi-am demonstrat, pentru ca lumea nu are nici un interes pentru mine in afara mintii mele, o sa revin mai jos) tot ce puteam. Atunci, o sa cad pur si simplu intr-o stare semi-depresiva, o sa am nopti lungi gandindu-ma stupid si fara sens la sensuri. In final o sa arunc totul pe geam si-o s-o iau de la capat. Singurul lucru care o sa fie diferit (cred) e ca s-ar putea sa nu fie nimeni acolo sa "break my fall" si sa adune cioburile. Pentru ca am cam reusit sa indepartez pe toata lumea.
Revin. Desi acum, recitind, imi dau seama c-am fost explicit. Adica eu am inteles ce-am zis. Totusi, eu traiesc doar pentru/in mine (cred c-am mai zis asta). Si-atunci prea putin imi pasa de criteriile si de parerea societatii. Trebuie sa fie totul cum vreau eu. Sa nu se inteleaga ca nu dau doi bani pe ceilalti. Dau, dar doar pentru umflarea sau mangaierea propriului meu ego intern (6 pleonasme in 4 cuvinte, yeeeeeey). Si-atunci chiar trebuie sa fie totul cum vreau eu, cum am zis si mai sus da` repetitia e mama masii. Problema este ca in 50% din timp nu vreau nimic. Si-atunci vreau ca lumea sa ma surprinda, sa ma ciupeasca de fund (intr-un sens nesexual si bun). Which they don't.
Premiul pentru cel mai haotic si incoerent post din lume imi revine, indubitabil.
Dupa acea propozitie de final, evident, vom continua. De fapt nu, ca nu mai am nimic semnificativ de zis acuma si ma doare si un deget cand scriu, desi nu scriu cu el. Asta s-ar numi ironic, da` o ironie de-aia medicalo-plictisitoare. Daca cineva chiar simte ca mai are o legatura atat de mare cu mine incat sa incerce sa salveze ce-a mai ramas din mine, well... try, what the hell, n-am nimic de pierdut. N-o sa mearga da` macar o sa am asupra cui sa proiectez atitudinea mea superioara de distrus adaptat.

Do you remember that night
When I had to play your angel
Saving your soul?
Even though you were holding on tight
A part of you was taken by the demons below

no more goldylocks

Adica m-am tuns. Ce banalitati am ajuns sa zic aici. Desi, daca ma gandesc ca nu mai participasem intr-o astfel de activitate, care este, de vreo 5 luni, nu e chiar o banalitate. Bine, e, dar e una nu asa de comuna. Altceva? cum ma intreaba multa lume in ultimul timp. Pai altceva nimic. Nu mai fac nimic, nimic, nimic notabil si povestibil cel putin. Ma duc la munca, unde nu muncesc pentru ca nu am proiect, asa ca am devenit un as in frecatul mentei, si acasa ma uit la filme si ma joc. Asta cand nu mi-e rau. Si de ceva zile nu-mi mai e, ceea ce e bine. Si cam atata, pentru ca iesitul ar presupune efort si alte alea, conversatii inteligente (yak). Acasa e bine, cald, comfortabil, acasa nu ne fute nimeni la cap, acasa stim sa punem punct si virgule, ceea ce bineinteles ca e un pas inainte inspre... basically inspre nimic. Dar un nimic pufos si cu inorogi (unicorns) roz, care e mai bun bineinteles decat nimicul ala negru in cerul gurii, pe care-l tot abereaza altii pe blogurile lor emo, cu nume emo. Al meu e tot emo, dar e the happy kind of emo. Ceea ce nu exista, dar o sa inventez eu. Pentru ca, daca tot nu fac nimic altceva inaltator, as putea macar sa ma gandesc la copiii distrusi ai tarii. Ca doar copiii sunt viitorul, nu? And shit.

rest less restless

Nu in sensul de young and restless (care era un soap pentru cei care au avut norocul sa copilareasca pe alta planeta decat mine). Doar in sensul propriu. Am descoperit cu stupoare ca nu-mi mai pot opri mintea. De vreo 3 ani. Poate se intampla tuturor, nu stiu, acum ceva timp aveam goluri in cap si-n minte, momente cand pur si simplu nu gandeam nimic, imi curgea usor saliva pe la colturile gurii si aveam o fata usor retarda. Acum a ramas doar fata. Capul nu-l mai pot opri si gandesc mereu. Si nu neaparat lucruri inteligente. Iar partea cea mai proasta este ca eu nu stiu sa nu ma iau in serios pe mine si-atunci le gandesc si mai departe gandurile si-ajung in locuri bizare in minte, pe unde nu cred c-ar trebui sa ajung.
"Te iubesc, dar nu asa cum crezi si cum ar trebui. La 40 de ani, cand oricum sinapsele incep sa crape si de-acolo e downhill, as vrea sa-mi petrec restul vietii cu tine, dar acum... nu, vreau altceva" Sau poate era 35? In fine, don't matter. Capul nu se opreste, ochii imi crapa (da, iar) si nu pot dormi. Adi zice ca imi crapa ochii pentru ca nu dorm, eu simt ca e invers. O fi vreun ciclu d-ala infinit in care cauza si efectul nu se mai cunosc si recunosc intre ele si pana la urma se contopesc. Este... ãããããã... patru noaptea si in afara de ochi si de faptul ca-mi scartaie oasele (exista o explicatie semi-medicala cum ca daca nu dormi bine corpul nu e in stare sa relaxeze sistemul osos, or some sort of shit) ma simt treaz. Or fi si cele... nu stiu cate cafele pe care am ajuns sa le beau si celebrele deja tigari. When in a crowd, always follow the fat chick. Stii clar ca va merge pe un drum larg si nu va trebui sa faci echilibristica. Undeva printre randurile de mai sus se termina un paragraf.
Concluzii. Sau doar una. Om vedea. O sa innebunesc de tot. Go baby go, go, we're right behind you. Mi-am citit minunatia asta de blog mai de demult si-am observat ca sunt foarte decis in a ma contrazice destul de des pe niste lucruri ce ar trebui sa fie clare. Nu, cicatricile nu sunt cicatrici. Sunt inca rani pe care mi le zgariu din cand in cand cu amintiri verzi. Si zambesc, asta nu cred ca lipseste niciodata. Chiar si-acum am zambetul ala tampit pe fata cand scriu, desi simt ca e ultima data cand sunt si ca daca as adormi acuma n-as mai vedea dimineata. Lol, mda. Nu am nimic nou, doar ma repet, cel putin pentru mine. Dar asta nu m-a oprit. Sunt foarte multumit de cum am ajuns, de omul care este si care sunt, de modul cum m-am maturizat copilareste in ultimul an. Totusi, greseli vechi. Ireparabile, cred. Or i ain't got the balls to fix'em. Ceea ce cred ca e mai aproape de adevar. Well, no rest for the wicked. Draft autosaved at 4:21 AM zice blogu`. Si are dreptate.
Gtg, kissez,thxbye.


Teardrop on the fire
Fearless on my breath

the devil, with a smile

Am ajuns pana la urma acasa, a fost intr-un fel de nedescris. I don't belong there anymore. Am ramas seara doar cu rudele in casa, ai mei au plecat sa doarma altundeva si ma simteam la fel de strain ca ei. Ciudat. Am stat totusi 18 ani acolo. Si totusi nimic nu mai corespunde, patul nu mai e gigant, mobila nu mai e a mea desi are zgarieturile mele, mai tii minte peretele de care-ai dat cu capul? well, e alt tapet pe el, urma ta nu mai e acolo. Pasii mei nu se mai indeparteaza tremurat de oras, acum nu se mai rup bucati din mine, acum pur si simplu simt ca ma intorc acasa cand vin in bucuresti. Pentru ca aici sunt ultimii mei 5 ani, aici sunt lacrimile varsate (da, mai plang uneori), aici ranile s-au format si inchis. Tot ce sunt acum e de aici. Aici am incetat sa zambesc si tot aici am invatat din nou sa rad. Sa ma hãhãi chiar :) Si toate astea ma intristeaza, imi zgarie zambetul tampit de pe fata. Dar nu il sterg, pentru ca am invatat sa zambesc oricand, oriunde. I'm the devil with a smile, se pare. Si azi ne-am adus aminte de cum era demult de tot, cand eram mici si emo si eu scriam poezii si ea scria urat si radea mult. Ea scrie tot urat si rade mult, eu nu mai scriu decat self-descripting texts (nu cred ca exista cuvantul ala, da` nu conteaza) Nimic nu mai conteaza decat ca vreau mereu si mereu altceva decat mi se ofera, deci si prin urmare n-o sa fiu fericit prea mult. Which is fine by me. Fericirea oricum ii un sentiment cacacios care slabeste spiritul, asa ca o sa ma multumesc cu clipe. Si clipe inca mai sunt. Cum a fost azi. Sa stii, chiar a fost. Si inca mai am ingerasul de la tine, acasa pe fostul meu birou. Cu fundul lui gol cu tot :) Asa sa stii.

amintiri de la 18 ani

If only night could hold you where I can see you, my love
Then let me never ever wake again
And maybe tonight, we'll fly so far away
We'll be lost before the dawn...

mirrors

Se pare ca s-ar putea sa n-ajung acasa, ceea ce m-amuza teribil. Cre` ca m-am tampit iremediabil in seriozitatea mea infantila. Cate contradictii pot sa bag intr-o propozitie :) In rest, toate bune si frumoase, can't find my point of balance though. Ce-o fi insemnand si asta...
Vis, somn, ochii-mi crapa, treaz, vis din nou, ochii nu vor sa stea-n loc, depresie, nu, nu mai avem timp de asa ceva, gotta be mature and shit, fuga fuga catre ceva-ul ala pe care-l cautam de cand eram mici, gata te-am prins, nu, de la capat. Foarte greu sa prinzi ceva ce nu intelegi. Si-atunci mai bem o bere, metaforic vorbind pentru ca de fapt nu mai bem, ne facem copii cuminti, bem un red bull si mai fumam o tigara, dã brekfãst of cempionz sau ceva de genu` ala. Si mai bolborosim 2-3 texte pe blogul asta care si-asa e plin de emoizmele, depresiile mele simulate si alte alea.
Si ce legatura are asta cu oglinzile? Hm, mi-am pierdut ideea. Nu conteaza, imi place mult vocea lu` tanti don`shoara de la andain. E calda si frumoasa, ea, care este. Si cu asta, gata. Maine n-o sa ajung acasa :))

fâl

Guess it runs in my blood, to betray the ones i love. Din nou, un gand doar pentru mine, se pare :)

si brusc, nimic nu s-a intamplat

Cam asa e viata mea acum. Nimic nu se intampla, dar statica asta e brusca de fiecare data. Si in fiecare clipa cand mai trece o clipa fara sa fie clipa, ma mai dau o data cu dintii de asfalt. Si iar mi-am adus aminte de American History X si ce sadic l-a omorat ala (Edward Norton) pe alalalt (some nigger, da stiu ca nu e politically correct). Si imi dau iar seama ca mintea mea merge mai repede decat mainile ceea ce e logic. Virgula undeva pe-acolo. Dar imi dau totodata seama ca mintea mea merge mai repede decat pot eu sa tin pasul cu ea. Si-atunci uneori zis "whathefuck" si-atunci ies o gramada de idei neincepute si neterminate prin gura mea, care este ea, si nimeni nu intelege nimic. Doar eu. Da` nu pot explica. In fine. Arunc 2-3 interjectii, gesticulez o data si zic ceva 'remotely funny' si trecem peste. Lumea rade sau se uita aiurea, eu rad ca oricum n-am ceva mai bun de facut si facem HOP peste moment zburand taras spre urmatorul. Si desi nu am nici un plan si nimic de facut cu viata mea simt ca nu mai am timp. Fara absolut nici o legatura, cel mai trist lucru mi se pare sa ramai blocat facand lucruri care nu-ti plac sau abtinandu-te de la altele pentru ca... si-aici completeaza fiecare. Traiesc, deci ma abtin e o prostie. Si punct. Acum e momentul cand as fi urlat ca vreau acasa si alte alea, dar nu. Nu vreau. Vreau sa-i vad pe ai mei 1 ora si-atat. Da` chiar nu vreau acasa. Pentru ca acasa nu mai exista. Ala nu mai e patul meu, televizorul meu, holul meu, usa mea. Si cheile am impresia ca le am cu imprumut. Deci, home is where your liver is. Sau ceva de genu`.

erratic aberration(z) - punctuale totusi

1. Azi ma simt fluffy. Nu, nu pot sa explic exact ce-nseamna asta. Da, tin sa zica la TOATA lumea, atata cata pot deranja. Stiu de ce, n-o sa spun. (Uuuu, am terminat de downloadat Vantage Point)

2. Matter of undeniable fact: Femeile scriu mai bine decat barbatii. Nu zic asta ca sa ma scuz ca blogul meu sucks dwarf cock sau ca s-o fac pe marele feminist (ce sunt totusi). Dar aproape orice subiect e mai bine dezvoltat, orice idee mai bine elaborata/aberata de un suflet de femeie. Exceptie ar face poate niste carti cu prea multe date fixe si explicatii, unde un barbat ar fi un pic mai exact. Un text scris de o femeie despre un barbat e dragut, invers e romantic crap. Etc. Bineinteles ca exista si exceptii, o sa revin cu linkuri si povestea intreaga :)

3. Nu mai stiu engleza. Erratic si undeniable le-am gugãlit ca sa fiu sigur ca le-am scris corect. And that makes me a sad bear.

4. Ma deranjeaza toata lumea care tropaie prin viata, facand tot mai mult zgomot cu cat au mai putine de zis, de fapt. Nu-mi mai hahai in public, nu trebuie sa stiu eu de la 100 de metri distanta ca "you made a funny", nu mai fiti cocalari, nu mai fiti tute proaste care se hlizesc la orice gluma de cacat care iese dintr-o gura in spatele careia se afla de fapt un cap gol. Nu mai fiti ignoranti, retarzi (da, iua, stiu ca nu-s sinonime), nu mai luati inteligenta de buna, puneti mana dracului pe-o carte (nu, libertatea si surorile ei multe si mici nu sunt cultura, nici macar urbana). In general incercati sa give a fuck about yourselves si-atunci poate orasul asta n-ar (re)deveni pe zi ce trece o explozie de cacat si jeg insuportabila. Eu sunt de 5 ani aici si, stiu ca pare imposibil acuma, dar nu era asa cand am venit eu. Gata. M-a luat valul. Reasezam frumos mantia de sictir, figura de "luatipulanumipasa", trosnim 2-3 oase si revenim.

5. Foarte important: a pierde = to lose, ratat = loser, niciodata looser. Nu stiu de ce ma deranjeaza asa de mult.

6. Care de fapt e cu totul si cu totul alt post. M-am (re)indragostit de 3 ori in ultima vreme si m-am dezindragostit o data. Cu toate astea inca nu ma simt in stare sa-i scriu lui KT un poem/oda/scrisoare de dragoste. `Cause i'm not that kind of guy.

7. Azi ma simt tanar, ca la 17-18 ani. Cum batzaiam din picior in statie la 601 si-mi scarpinam palmele cu mainile in buzunare. Si era cald, si-mi tremurau genunchii din nush exact ce motiv. Deci, azi ma simt fluffy.

later edit

Simt tot mai des nevoia de organizare, ordine, promisiuni indeplinite (de ambele parti ale umbrei care raman inca). Nu stiu daca asta ma face matur sau nu si nici nu cred ca-mi pasa. Imi pasa de prea putine lucruri "mari" pentru lumea asta. Pentru ca fericirea e in detalii, zic eu ca un om mare, filozof totodata. And the little things give you away. Si asa o sa mor cu lumea/viata de gat, urland in soapta. Fara dinti scrasniti, doar cu oameni scrantiti. Trebuie acum sa dorm, ca maine sa ma trezesc, sa merg la munca, do what i gotta do. Si asta ma deranjeaza mult mai putin decat credeam vreodata. Si-nchei:

Funnyman got a plan
To be something wonderful
Funnyman listening
To the world turn in on itself
Tuning in to a brand new universe
Funnyman will never be anything else

Things get broken, things get mended

2 zile, mai mult nu m-am putut abtine. Pentru ca de fapt eu nu scriu nimanui, decat mie. Si se pare ca nu pot trai fara mine. Nu pot sa tac, desi am invatat sa nu mai vorbesc prostii atat de mari. Macar nu atat de damaging. Am fost azi in regie si m-a distrat. Dupa cum ziceam "geeks and whores" :) In fine, ca persoana publica in devenire ce sunt, va pup, si va iubesc pe toti. Pupici! :))

PS la titlu: unele urme raman totusi destul de adanci.

pauza

Pentru ca tot m-am rupt de tot, de eul vechi, de lumea veche, o sa iau o pauza si aici. I'll be back.

Funnyman

And with no more to lose
You said you feel like a bruise on a beautiful body
And all the damage you do
It is so honest and true...

stari, de fapt, stari de fapt

Mi-am facut analizele alea g(r)atuite si se pare ca sunt absolut sanatos (cu exceptia hematocritelor parca, alea-s mari pentru ca fumez, ceea ce recunosc cu mandrie si un pic de sila). Funny though, nu ma simt sanatos, ma simt chiar extrem de praf. Oboseala si lipsa de ocupatie a creierului probabil. Iar eu cand nu ma concentrez pe ceva, gandirea mi-o ia razna, 7zeci de mii de idei deodata si, in final, o iau razna. Am mai trecut prin asta si-acum se repeta. Simt ca ochii imi sunt infundati in orbite si smulsi de-acolo totodata (suna contradictoriu dar nu e), 'jdele mii si miliarde de ganduri imi zdrobesc capatana fara ca eu sa pot face nimic sa le opresc. Si-atunci imi cant... I'm only happy when it rains... pour some misery down on me... si alte alea. Sper sa nu reinnebunesc, incepuse sa-mi placa sa fiu normal. Asa ca astept. Sa se faca primavara pe bune, sa vina ea si sa ma atinga, sa ma "poke in the chest" si sa zica ceva. Ca-s nesimtit, ca i-a fost dor, ceva bun, ceva rau, something borrowed, something blue... Si iar ajung sa urlu sa vina cineva sa ma salveze, parca as fi ultima "damsel in distres", cand eu nici macar damsel nu-s. Dar o sa ma transform cu puterile mele de magician. Am zis
Fara "."

copilarii si pareri de rau

"You can't stay young forever. But you can be immature for the rest of your life."

Orice cuvant spus de mine valoreaza exact hartia pe care e scris (a se sesiza ironia "fina", eu nu scriu pe hartie) si are perioada de valabilitate de 7 minute si-un pic. Toata maturizarea mea se duce dracului, mi-am pierdut balansul si-am reusit sa supar o gramada de persoane din jurul meu, intr-o perioada foarte scurta, fara sa fac nimic. Nu-i asa ca e minunat? In acest moment am 2 solutii. Sa-mi ridic curul din scaun si sa ma agit sa fac lucrurile sa fie cum erau sau sa stau si sa nu fac in continuare nimic, ceea ce m-ar face sa raman singur. Ma rog, singur e mult spus, fara cei care-au fost pe langa mine de la 16 ani incoace. Probabil c-o sa aleg sa nu fac nimic. Mi-e mai simplu.

Nota de subsol: Nu mi se pare corect ca mie nu mi se iarta ceea ce eu iert/am iertat cu mare usurinta. Mai mereu am lasat de la mine, iar oamenii nu prea par in stare sa inteleaga ca poate exista stari care nu au legatura cu ei. Oamenii astia-s cam egoisti, asa... Sau poate mai bine tac, sterg postul asta si ma duc sa dorm.

PS: cum dracu` am putut confunda un reminder cu o alarma? mi-e rusine de mine.

vreti sa cumparati o vocala? (stupid posting)

M gndm c-r f s n mi flsm vcl dlc. N-r f drgt? :) Cmncr dntr mn r f mlt m crsv s fr sbntlsr. Dn't y thnk?